Ultimul gol: Consiliul Judeţean nu are curaj să anunţe că la finalul primăverii FC Bihor va sfârşi în faliment

Orice început are şi un sfârşit. E şi cazul FC Bihor, "clubul fanion al judeţului", ajuns la venerabila etate de 105 ani, dar al cărui deces e inevitabil în această primăvară.

Atâta doar că "tutorele" de la căpătâiul muribundului, Consiliul Judeţean, rămas singurul finanţator de anul trecut, când Primăria Oradea s-a retras din asociere, nu vrea să înfrunte realitatea şi amăgeşte "aparţinătorii", cei 200-300 de suporteri, că FC Bihor va supravieţui indiferent de starea sa de "sănătate" financiară şi sportivă. Şefii CJ amână anunţul privind falimentul, căutând cu disperare un salvator care să achite până la începutul lunii mai datorii istorice de 1,8 milioane lei. "Mesia", însă, nu există...

Între "patriotism" şi "capitalism"

Înfiinţat în 1910, sub denumirea Clubul Atletic Oradea, FC Bihor e unul dintre cele mai vechi cluburi de fotbal din România, toate cheltuielile fiind suportate în primele decenii de propriii membri. Ulterior, în comunism, finanţarea lui a fost impusă întreprinderilor locale, astfel că muncitorii acestora l-au ţinut până în 1989, "donând" din salarii sau cumpărând "materiale promoţionale" fără să-i întrebe nimeni dacă erau de acord.

După 1990, clubul a fost preluat de privaţi de tot felul. Ionel Codoban, Borsi Attila, Iosif Lucaci, Viorel Ştiube sunt doar câţiva din succesivii sponsori şi/sau proprietari, toţi anchetaţi şi unii chiar condamnaţi, fie pentru că foloseau clubul pentru a face bani negri din transferuri de jucători, fie pentru că parte din sumele pe care le-au investit proveniseră din afaceri necurate. Rezultatul? FC Bihor a băltit în liga a doua, propunându-şi promovarea de fiecare dată când venea câte un nou patron şi bucurându-se că nu retrograda când respectivul dispărea cu coada între picioare.

Speranţa Vizer

Singurele raze de speranţă au licărit în 2003 şi în 2011, când FC Bihor a promovat în primul eşalon, ambele reuşite datorându-se omului de afaceri Marius Vizer. După cel dintâi succes, acesta a propus municipalităţii un parteneriat pentru Divizia A, dar fiindcă acesta nu s-a perfectat şi-a cedat acţiunile imediat după promovare, contra sumei de 800.000 dolari.

Cu Primăria deţinând 67,02% din acţiuni, Consiliul Judeţean 22,5%, Electrocentrale 9%, iar Drumuri Orăşeneşti 1,24%, FC Bihor a retrogradat rapid, în 2004 revenind în Liga a II-a, unde s-a reorganizat ca asociaţie sportivă având ca parteneri egali Primăria şi CJ Bihor.

Câţiva ani, clubul a fost susţinut preponderent de municipalitate. În 2005 Primăria l-a finanţat cu 2,04 milioane lei şi CJ cu 1,4 milioane, în 2006 oraşul a dat 2,7 milioane iar judeţul 0,36 milioane, abia în 2007 cele două administraţii ajungând la paritate, cu alocaţii de câte 1,51 milioane lei fiecare. În 2008 şi 2009, cotizaţiile au fost tot egale, de câte 1,2 milioane, din 2010 amândouă reducându-le la câte 1 milion lei.

Motivul relaxării? În acea vară, a fost încheiat un parteneriat cu CF Liberty, club deţinut de acelaşi Vizer, care şi-a asumat managementul şi o finanţare anuală de 400.000 euro, propunându-şi o nouă promovare prin jucători din pepiniera proprie, fără "stranieri" năzuroşi şi scumpi.

Răzbunarea trecutului

Minunea s-a produs chiar din primul an de parteneriat, FC Bihor încheind sezonul 2010-2011 pe primul loc. Abia atunci s-a aflat, însă, cât de mult "atârnau" vechile belele, Federaţia refuzând licenţierea pentru prima ligă din cauza datoriilor acumulate către buget şi furnizori, aproape 2 milioane lei. Direcţia Finanţelor Publice, dar şi câţiva furnizori neplătiţi din 2004, au cerut insolvenţa clubului.

Elaborat în 2010 şi aprobat în 2011, planul de achitare eşalonată a datoriilor a fost pus în aplicare din 2012, dar s-a poticnit în 2013, ultimul an în care a mai funcţionat parteneriatul cu Liberty. Odată cu retragerea lui Vizer, Primăria şi CJ s-au trezit cu un deficit anual de 400.000 euro, aşa că au schimbat obiectivul: nu promovarea, ci supravieţuirea.

În condiţiile în care până atunci plătiseră 14 rate (1,12 milioane lei), dar criza economică le-a obligat să-şi reducă propriile cheltuieli, cele două administraţii au plafonat cotizaţiile la câte 1,25 milioane lei. "Atunci a început experimentul low-cost. Era clar că mai mult nu se putea în lipsa unui investitor privat", spune fostul director economic al Primăriei, Eduard Florea. "Singurul obiectiv a devenit scăderea cheltuielilor", zice şi fostul preşedinte al clubului, Şerban Morcan.

Primăria, fără milă

În vara lui 2014, după un sezon în care Primăria şi CJ abia au găsit bani pentru a nu închide clubul şi nu au mai achitat nicio rată pentru a-l scăpa de insolvenţă, municipalitatea a anunţat, brusc, că se retrage din asociere. "Experienţa a demonstrat că eforturile financiare făcute de oraş nu se reflectă în performanţele sportive", argumenta primarul Ilie Bolojan.

Edilul a devenit imediat inamicul nr. 1 nu doar al fanilor, dar chiar şi al foştilor parteneri. Speriaţi că au rămas cu clubul pe cap, şefii CJ au acuzat Primăria că deşi trebuia să aloce 1,25 milioane lei, la finalul lui 2014 mai avea de dat încă 0,35 milioane. Cornel Popa, Alexandru Kiss şi Ioan Mang i-au reproşat lui Bolojan acest lucru printr-o scrisoare deschisă şi, ca să pluseze, au promis că vor susţine FC Bihor, dar Primăria să cedeze CJ stadionul. A fost însă un simplu bluf: Bolojan le-a trimis trei oferte în acest sens dar, conştienţi de costurile necesare întreţinerii, şefii CJ au amuţit.

Dihonia s-a ascuţit la începutul acestui an, în ianuarie Administraţia Imobiliară Oradea anunţând că va percepe clubului o chirie lunară de 32.000 lei pentru folosirea stadionului. Or, FC Bihor nu mai avea niciun leu în conturi, ci doar restanţe la plata salariilor jucătorilor, antrenorilor şi celorlalţi angajaţi.

Uite cine vorbeşte

Culmea e că, în timp ce acuza Primăria de zgârcenie, CJ a prevăzut în bugetul pe acest an doar 0,5 milioane lei pentru FC Bihor, sub jumătate din propria cotizaţie pe anul trecut. "Încă nu e lămurit în ce măsură vor mai veni şi alţi parteneri în club", justifică şeful de cabinet al preşedintelui CJ, Horia Carţiş.

Adevăratul motiv e, însă, altul, după cum a aflat BIHOREANUL. Pe 10 februarie, Tribunalul Bihor trebuia să declare falimentul clubului, din cauza neplăţii celorlalte 22 de rate ale insolvenţei, însumând 1,76 milioane. CJ a cerut însă o păsuire de trei luni, până în mai, deşi nici nu are banii aceştia (ba, dimpotrivă, vrea de la bănci 20 milioane euro pentru a cofinanţa proiecte europene vitale, ca modernizarea Aeroportului şi implementarea Sistemului Integrat de Management al Deşeurilor), şi nici nu-i poate găsi la alţii.

O încercare disperată s-a consumat deja luna trecută, după ce preşedintele Federaţiei Patronilor, Ioan Lucian, i-a promis preşedintelui CJ că va convinge firmele să contribuie fiecare cu "cât poate" pentru a procura cei 400.000 euro necesari. Acelaşi Lucian a fost însă preşedinte al FC Bihor în perioada 2010-2011, când l-a păcălit pe predecesorul lui Cornel Popa, Radu Ţîrle, că va face rost de 500.000 euro pentru FC Bihor, fără însă a se ţine de cuvânt.

CJ a alocat clubului doar "mărunţiş" tocmai pentru ca în cazul în care nu se vor găsi banii pentru evitarea falimentului, judecătorii să nu dispună virarea către creditori a sumelor găsite în conturi, oricât de mici. De altfel, conştient de lipsa oricărei alte perspective, preşedintele clubului, Viorel Nemeş (foto), a şi demisionat după doar o jumătate de an de exercitare a funcţiei, lăsând în urmă salarii neplătite de trei luni. Şi nu din vina sa.

Bolojan, demolatorul

Şefii CJ refuză orice comentarii despre inevitabilul faliment. "Dacă am închide clubul, ne-am trezi cu 300 de oameni că protestează în Parcul Traian", explică acelaşi Carţiş, convins că inclusiv punerea în discuţie a subiectului "destabilizează clubul în cea mai grea perioadă".

BIHOREANUL a aflat, însă, că pe cât de clară e reticenţa şefilor CJ de a se pronunţa public, pe atât sunt de supăraţi pe Ilie Bolojan, pe care îl consideră singurul vinovat. Prin instituţie se vehiculează chiar ideea că primarul ar vrea închiderea clubului ca să demoleze stadionul şi să pună în valoare terenul. Asta, chit că, potrivit legii, Primăria ar fi obligată în prealabil să construiască alt stadion, plus că, prinsă în alte proiecte, nu are bani pentru aşa ceva. 

Cert e că, ajuns în impas, singurul finanţator al FC Bihor nu are altă variantă decât, pur şi simplu, să aştepte data de 5 mai, când judecătorul sindic va declara falimentul. Atunci va fi, cum se spune în fotbal, "adevăratul moment T 0". Nu al unui nou început, ci al sfârşitului...

AMATORISM
Fără variante de rezervă

Deşi a rămas singurul finanţator, Consiliul Judeţean nu pare să trateze cu profesionalism problema FC Bihor. Oricât de neverosimil pare, la sediul CJ nu există nici măcar un biblioraft în care să fie păstrate dosarele privind situaţia clubului de la intrarea instituţiei în asociere, care să arate sumele cu care a contribuit judeţul de-a lungul anilor ori nivelul exact al datoriilor, etc. Mai mult, toate alocările de fonduri s-au făcut mereu fără o verificare a modului cum au fost cheltuiţi banii în anul precedent şi fără a pretinde un raport din partea conducerii clubului, singurul care face acest lucru fiind demisionarul Viorel Nemeş.

Pe de altă parte, CJ a încercat să capaciteze patronii orădeni pentru "salvarea" clubului printr-o întâlnire organizată abia în ceasul al 12-lea, pe 10 februarie, în chiar ziua când obţinea amânarea pronunţării falimentului.

BIHOREANUL a vrut să afle ce strategie are instituţia în această ipoteză, dar şi această întrebare a rămas fără răspuns. La CJ nu ştie nimeni nici măcar dacă denumirea clubului este înregistrată şi dacă o va putea păstra, indiferent dacă activitatea va continua în liga a doua sau, la fel ca alte cluburi trecute prin experienţe similare, precum Olimpia Satu Mare ori UTA, va reîncepe totul de la zero, din liga a patra.