Ne stricăm copiii! Tot mai mulţi copii dezvoltă boli şi deficienţe fizice din cauza sedentarismului şi alimentaţiei nesănătoase

Mai privilegiată ca niciodată, copilăria celor mai tinere generaţii este şi cea mai nocivă. Fenomenul afectează, evident, şi copiii orădenilor, dintre care tot mai mulţi ajung obezi sau, din contră, prea firavi, cu deviaţii de coloană şi de bazin osos, lucruri ce ajung să le provoace nu doar suferinţe fizice, ci şi psihice, făcându-i să-şi piardă stima de sine.

Ignorate cu lejeritate, cauzele sunt legate între ele, începând cu lipsa alimentaţiei sănătoase şi continuând cu cea a sportului, redus drastic în programa şcolară, dar "faultat" şi de părinţi, care îşi scutesc micuţii de la orele de profil şi le aruncă o tabletă în mână ori de câte ori vor să-i "potolească"...

Performeri pe touch-screen

Între lecţii tot mai multe şi mai complicate, conversaţii pe WhatsApp ori pe Facebook cu colegii, meditaţii la engleză ori la pian şi un joc, două sau mai degrabă trei pe tabletă, copiii de azi uită, pur şi simplu, să alerge. Deşi, la prima vedere pare minoră, problema este deja un "virus" care face ravagii printre copii.

Părinţi, profesori, antrenori, medici - cu toţii spun că micuţii din ziua de azi nu mai vor să facă deloc efort, nici măcar să meargă pe jos. Şi nu e vina lor. Lumea în care cresc îi ademeneşte cu preparate fast-food şi dulciuri colorate, iar telefoanele, tabletele şi calculatoarele îi ţin gârboviţi şi cu ochii aţintiţi pe ecrane ore în şir.

Cât despre mersul pe jos, cel mai simplu şi ieftin sport, a fost înlocuit aproape complet cu şederea pe bancheta din spate a maşinii familiei, cu care merg şi se întorc de la şcoală. Deşi nu mulţi dau importanţă noilor obişnuinţe de sedentarism al copiilor, susţinute chiar de părinţi, specialiştii în sănătate avertizează că efectele lor pot fi extrem de grave.

Tot mai obezi…

Din 2009, Primăria Oradea cofinanţează un program de înot pentru elevii claselor a II-a din Oradea, care pot participa la cursuri de iniţiere cu durata de 6 săptămâni desfăşurate la Bazinul Acoperit, părinţii asigurând o contribuţie modică, de doar 75 lei.

La fel precum colegii săi prin mâinile cărora trec anual 700-800 de copii, fostul poloist Ivan Feier (foto), care coordonează programul, a constatat că starea fizică a acestora se înrăutăţeşte continuu. "Tot mai mulţi sunt fie prea graşi, fie prea slabi, nu ştiu să facă mişcări simple, cum ar fi să ridice un picior ca lumea, să-şi ţină echilibrul, ba chiar nici să umble corect". Şi asta nu se întâmplă pentru că s-ar fi născut cu probleme.

"Copiii aceştia nu mai aleargă, nu se mai joacă afară, nu sunt lăsaţi să se dezvolte normal. Dacă părinţii prea grijulii nu-i lasă de mici să cadă, să se caţere în copac, să se rostogolească, ci doar să stea în fotolii cu ochii în tablete, e clar că-şi vor strica abilităţile naturale", explică fostul sportiv. Tot părinţii sunt cei care, mai ales iarna, nu-şi lasă copiii la sport ca "să nu răcească". "E o prostie! Un copil activ va avea mereu o imunitate mai bună", spune Feier.

Sport la raţie

Combinat cu alimentaţia proastă, sedentarismul face ca noile generaţii să aibă un potenţial tot mai scăzut pentru performanţă. "Dacă în urmă cu 7 ani din 700 de copii puteam îndruma spre performanţă vreo 50, acum nu ştiu dacă găsim 20 care să îndeplinească cerinţele", avertizează antrenorul. Mai grav e că lipsa de mişcare poate afecta serios sănătatea şi chiar viaţa. "Dacă nu te obişnuieşti de mic cu o viaţă activă, la 30-40 de ani lipsa de mişcare duce la o îmbătrânire prematură a organismului şi la apariţia bolilor", explică Feier.

Pe lângă dependenţa de gadgeturi, copiii sunt împinşi spre o viaţă "leneşă" chiar de sistemul de învăţământ, care îi îngroapă în lecţii, prevăzând doar 2 ore de sport săptămânal la clasele primare şi una singură la cele gimnaziale. La grădiniţă, mai rău, mişcarea este opţională şi părinţii plătesc suplimentar pentru lecţii de dans sau gimnastică. Asta, spre deosebire de alte state, care au metode eficiente şi atrăgătoare pentru a combate tendinţa de sedentarism. "În Ungaria s-au introdus 4 ore obligatorii de sport şi s-a investit în facilităţi. De ce credeţi că au tot mai mulţi campioni la Olimpiade?", zice antrenorul.

Scutiri pe bandă

Nici puţinele ore prevăzute în programă nu sunt prea eficiente. Profesorii de educaţie fizică spun că mulţi copii, mai ales când ajung la vârsta adolescenţei, în înţelegere cu părinţii, prezintă scutiri medicale pentru a evita să facă efort sau "să-şi strice media" în cazul în care nu ating baremele obligatorii. "Am o fată care mi-a adus scutire că are miopie! Şi nici nu am cum să contest scutirea", se plânge un profesor. În unele cazuri ajung să aibă scutiri chiar şi o treime din elevii unei clase!

Baiul e că şi cei care s-ar mişca nu sunt atraşi de sălile ponosite. "De regulă sălile de sport ale şcolilor sunt prea mici şi insuficient aerisite. Ies copiii mai ameţiţi decât au intrat, mai ales dacă, din lipsă de spaţiu, intră 2-3 clase deodată. Acela nu mai e sport, e dresaj", spune directoarea Şcolii Gimnaziale nr. 11, Liana Papagiannis, profesoară de educaţie fizică. Despre duşuri şi vestiare moderne nici nu se pune problema.

Că Ministerul Educaţiei şi autorităţile locale ar trebui să investească mult mai mult o spune şi directorul Liceului cu Program Sportiv, Dan Matei (foto). "Dincolo de graniţă vedem şcoli dotate cu propriile bazine şi terenuri sintetice. În Oradea nu avem o pistă sintetică, să iasă lumea la mişcare. N-am reuşit să obţinem finanţare nici pentru modernizarea bazei noastre sportive".

Stigmatizaţi de mici

Până când guvernanţii se vor gândi să lanseze programe ample care să corecteze situaţia, există totuşi şi specialişti care găsesc singuri soluţii. Un exemplu este Şerban Bene, profesor de educaţie fizică la Liceul Greco-Catolic, care în acest an a început să ofere, peste program, ore suplimentare copiilor care au probleme de greutate sau care nu pot îndeplini baremele cerute. Şi sunt destui.

"De mici au probleme grave, dar nici nu vor să facă educaţie fizică, de ruşine faţă de colegi sau faţă de ei înşişi, fiindcă nu le iese. Am un băieţel care din cauza burţii nu poate să facă un «abdomen» complet". Cei mai slabi sunt la fel de neputincioşi: "Mulţi sunt împiedicaţi, nu ştiu să alerge, nu ştiu să cadă, îşi pierd instinctele". Pentru a-şi face orele mai atractive, Şerban introduce tot soiul de jocuri pe lângă cele din programă. "Concurăm cu luptătorii din jocurile video, mult mai colorate", explică el tertipul.

Cu burta plină

Părinţii sunt cei mai mari vinovaţi. "Sedentarismul şi alimentaţia nesănătoasă ne dau noua boală a secolului, iar problema începe de acasă", afirmă profesorul Bene. Tot mai mulţi copii sunt ghiftuiţi cu cartofi prăjiţi, carne de pui fast-food, dulciuri şi sucuri carbogazoase, iar asta zi de zi. "Îi văd cât şi ce mănâncă. E dezastru! Îşi iau aportul caloric al unui miner, dar efortul pe care îl depun prin mişcare este minim. În trecut omul era vânător, alerga 3 ore să-şi procure cina, acum toţi apăsăm butoane".

Nu e de mirare, în aceste condiţii, că tot mai mulţi copii ajung la nutriţionişti, medici, kinetoterapeuţi şi, uneori, la antrenori de fitness. "Lucrăm cu tot mai mulţi copii trimişi de doctori să scadă în greutate. Nu e deloc uşor când acasă mănâncă tot felul de chimicale", spune Titus Rădulescu, coordonatorul unei şcoli de fitness.

Copilărie la kinetoterapie

Copilăria secolului XXI îi trimite pe micuţi inclusiv la recuperare. "Când am deschis clinica, acum 15 ani, aveam un pacient copil la vreo 6 luni, acum lucrăm în fiecare lună cu 5-6 copii care fac kinetoterapie şi exerciţii fizice. Au diverse probleme: obezitate, deviaţii ale coloanei vertebrale şi bazinului osos, defecte de mers şi de postură care pot duce la scolioze, lordoze şi cifoze", explică dr. Mircea Lucaciu (foto), medic sportiv de la Clinica Medica Sport Lumiro.

De altfel, în magazinele de tehnică medicală se vând tot mai multe corsete toraco-lombo-sacrale pentru copii cu probleme la coloană. "Toată ziua stă cu tableta în mână şi deja îi este deformată", se plânge mama unei fetiţe. Dr. Lucaciu crede, însă, că atât profesorii cât mai ales părinţii ar trebui să schimbe foaia. "Dacă alimentaţia este proastă, şi oasele vor fi slabe, iar pe acestea şi musculatura, şi articulaţiile vor fi tot slabe. În plus, părinţii nu-i încurajează să facă mişcare prin exemplul propriu".

Şi, uite aşa, ca într-un cerc vicios, tot mai mulţi copii pornesc de fapt în viaţă ca victime, prea puţini adulţi înţelegând de ce şi cum trebuie să-i pună în mişcare...

ÎN DECLIN
Campioni mai rar

Pe lângă marea majoritate a celor care-şi "menajează" copiii, există totuşi şi părinţi conştienţi, de obicei dintre cei care au făcut sport, care îi educă potrivit principiului vechilor romani "Mens sana in corpore sano" (minte sănătoasă în corp sănătos). În Oradea funcţionează mai multe asociaţii şi cluburi sportive, doar că atracţia faţă de sport este oscilantă. În ultimele sezoane, datorită succesului echipei de baschet a CSM Oradea, numărul celor care au început să practice acest sport a crescut, totuşi, semnificativ.

Şcolile de profil nu mai sunt, însă, atrăgătoare. "Pe vremuri am avut patru clase de debut în fiecare an, acum doar două", zice Dan Matei, directorul LPS Bihorul, care şcolarizează acum 530 de elevi. La LPS activează şi 700 de elevi de la alte şcoli, care fac baschet, fotbal, gimnastică, handbal, judo, lupte, tenis, scrimă, atletism, înot, volei. "Pot spune că avem performanţe în toate aceste sporturi. E adevărat, găsim tot mai puţini copii care să corespundă standardelor biometrice necesare", recunoaşte Matei.

Cum în toată ţara bazele sportive şi investiţiile în sport sunt minuscule, rezultatele se văd. O statistică oficială din 2016 arată că din 3,2 milioane de elevi români doar 12.500 erau legitimaţi în cluburi sportive, procent pe care specialiştii îl consideră "ruşinos".