Orădeanul George Bologan, consulul general al României la Milano, propus ambasador în Italia: "Cu toţii suntem ambasadori ai imaginii şi renumelui de român"

Puţin cunoscut în oraşul natal, un orădean este pe cale să devină, la propunerea preşedintelui Klaus Iohannis, ambasadorul României în Italia, Republica Malta şi Republica San Marino.

Înainte să intre în diplomaţie, lucru care s-a întâmplat în urmă cu mai bine de 15 ani, George Bologan a fost, pe rând, ziarist în Oradea, student la Vatican şi apoi din nou jurnalist, pe lângă Sfântul Scaun. În ultimii patru ani a îndeplinit funcţia de consul general la Milano, postură din care a sprijinit comunitatea românească şi a încurajat "spălarea" imaginii acesteia.

Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, Bologan vorbeşte despre problemele românilor din Peninsulă, precum şi despre cum se văd din Italia Oradea şi Bihorul.

- Aţi ajuns în Italia în 1996 cu o bursă la Colegiul Pontifical Roman. Care erau legăturile dvs. cu Biserica şi cu ce v-aţi ocupat înainte în Oradea?

- Înainte de 1996 am fost pentru doi ani student la ceea ce astăzi este Departamentul de Teologie Greco-Catolică din Oradea al Universităţii Babeş Bolyai, cu o întrerupere de două luni, când am avut o bursă la Paris. Din primul an am început colaborarea cu săptămânalul Crişana Plus şi cotidianul Crişana, dar am publicat şi în Gazeta de Vest. Pe atunci nu exista BIHOREANUL (zâmbeşte). Afirmarea gazetărească m-a ajutat mult pentru a mă obişnui cu spaţiul public şi pentru a dialoga cu cititorii. Majoritatea articolelor erau eseuri, care în perioada de debut erau "binecuvântate" de unul dintre mentorii mei, profesorul Sabin Ciurdăreanu.

Jurnalist pentru Papa

-  În Italia aţi studiat iniţial filozofia şi teologia. Ce v-a determinat această alegere?

- La universităţile romane, înainte de a studia teologia eşti obligat să parcurgi minim un an în care se studiază doar filozofie. Filozofia în general interpretează sau cel mult influenţează lumea, iar credinţa a reuşit să o schimbe. Cred că identitatea religioasă l-a definit mereu pe om, indiferent că este practicant sau nu. Chiar dacă sensul religios s-a diluat în ultimul timp, nu putem face abstracţie de faptul că relaţia dintre Bine şi Rău, dualismul dacă doriţi, are conotaţii religioase. Bunicii, de care am fost mereu ataşat, mi-au oferit un exemplu de coerenţă. De asemenea, iubesc spaţiul rural, loc al psihologiei profunde a poporului român. Toţi plecăm de undeva, avem un bagaj genetic şi eu sunt mândru de cel pe care îl port.

-  O vreme aţi fost şi jurnalist pe lângă Sfântul Scaun. Cum aţi ajuns în această postură şi care era misiunea dvs.?

- Am fost primul român acreditat permanent la Sala de presă a Sfântului Scaun. În timp ce studiam teologia am optat pentru un curs de comunicări sociale, iar apoi am decis să urmez a doua facultate, de Ştiinţe ale Comunicării, cu specializare în jurnalism pe domeniul relaţiilor internaţionale. Am avut darul providenţial de a-l întâlni de 7 ori pe Papa Ioan Paul al II-lea. La Sala de presă am avut şansa de a cunoaşte jurnalişti consacraţi, proveniţi de la marile agenţii de presă din lume. Am colaborat cu televiziunea Telepace, cu Radio Vatican, cu TVR. Am deprins importanţa comunicării şi respectarea criteriului obiectivităţii.

O asociaţie a bihorenilor din lume

- În ce context aţi fost numit, în 2012, consul general al României la Milano? Aţi ţintit o carieră diplomatică sau aveaţi alte planuri?

- Nu mă aşteptam să fiu numit consul general. Îmi doream să pot continua activitatea diplomatică, dar luam în calcul şi o posibilă carieră academică. Îmi place să mă implic în ceea ce fac şi rezultatele au fost deseori vizibile, chiar dacă lucrurile bune sunt scrise pe nisip şi cele mai puţin bune pe piatră.

- Câţi români trăiesc în zona Milano şi care sunt cele mai întâlnite probleme ale lor?

- Numărul e fluctuant. În zona de competenţă a Consulatului General din Milano se află circa 170.000 cetăţeni români. Problema cel mai des întâlnită e legată de instabilitatea locurilor de muncă.

- Se poate vorbi de o comunitate unită a românilor din Italia? Au ei locuri de întâlnire, organizaţii puternice, programe culturale, candidaţi şi reprezentanţi în consiliile locale sau chiar în Parlament?

- Dacă comunitatea italiană din România, mai puţin numeroasă decât cea românească din Italia, are un deputat în Parlamentul de la Bucureşti, în Italia nu există încă un parlamentar român. Anul acesta se organizează alegeri şi remarc cu satisfacţie o prezenţă mai numeroasă a cetăţenilor români pe listele cu candidaţi. Ambasada şi oficiile consulare au transmis conaţionalilor mesaje de încurajare, îndemnându-i să participe la viaţa politică a comunităţilor locale. Comunitatea românească e eterogenă, sunt multe asociaţii, puncte de vedere diferite, însă important este să fim uniţi cu toţii de intenţia de "mai bine".

- Dar bihorenii, şi-au format o comunitate a lor?

- Există mulţi bihoreni în Italia, o parte sunt în Brescia, alţii în Piacenza, alţii în Veneto. Cred că ar fi un proiect de succes să se lanseze o "Asociaţie a bihorenilor din lume" sub egida instituţiilor locale, Primărie şi Consiliu Judeţean. Să se creeze un network, iar membrii acestuia să contribuie la dezvoltarea judeţului.

"Ne facem apreciaţi prin cultură"

- Românii au avut şi poate încă mai au o imagine proastă în Italia, iar despre dvs. s-a scris că aţi reuşit să o îmbunătăţiţi. Cum?

- Nu cred că deţine cineva monopolul în furnizarea soluţiilor la problemele comunităţilor româneşti din state ca Italia şi Spania. E un efort comun, o implicare a fiecărui cetăţean. Fiecare este un ambasador al imaginii şi al renumelui de român. Personal, cred în diplomaţia culturală. Actul cultural de calitate determină empatia, încrederea. Noi, europenii, avem nevoie să promovăm în interiorul Uniunii Europene cât mai multe programe culturale pentru a depăşi teama unora de ceilalţi şi pentru a ne consolida ca unitate politică.

- Există şi acum prejudecăţi cu privire la românii din Italia. A cui e vina?

- În opinia mea a fost o fază temporară de percepţie pe care au avut-o în istorie şi alte popoare, inclusiv cel italian. Acum am intrat într-o etapă mai aşezată, în care putem şi unii, şi alţii să ne facem cunoscuţi şi apreciaţi prin cultură, prin profesionalism, prin interesul de a contribui la creşterea calităţii vieţii şi de a găsi soluţii la problemele comune. Pe de altă parte, e o datorie patriotică a fiecăruia să scoatem în evidenţă aspectele pozitive ale comunităţii din care provenim.

- Ce-i lipseşte României pentru a-şi schimba imaginea? Cum poate fi făcut acest lucru?

- România este un partener credibil prin acţiunile de politică externă, de asemenea prezenţa militarilor români în teatrele de operaţiuni este foarte apreciată. De multe ori ne subestimăm şi datorită unei anxietăţi generate de o parte din mass-media. Mai multă încredere în noi, deschidere spre ceea ce este constructiv, stimă de sine şi cultivarea conştiinţei naţionale cred că ne-ar face bine.

"Mobilitatea oamenilor, mobilitatea ideilor" 

-  O mulţime de italieni au afaceri în Oradea şi în vestul României. Ce recomandă zona noastră pentru investitori?

- Zona este atractivă din punct de vedere al poziţionării geografice. Totodată, parcurile industriale se dezvoltă, iar disponibilitatea administraţiei locale de a atrage investitori este constantă. Cred că, în continuare, dezvoltarea învăţământului profesional este necesară pentru calificarea personalului de care societăţile italiene - şi nu doar - au nevoie.

- Dar bihorenii au deschis afaceri în Italia?

- Da, există cazuri de bihoreni care au făcut acest lucru cu succes.  

-  Aeroporturile din Cluj şi Timişoara au curse spre Italia. Credeţi că s-ar justifica înfiinţarea unei curse şi dinspre Oradea?

- Ar fi bine pentru românii din zona de nord-vest a ţării. Aeroportul orădean e o realizare importantă pentru economia locală. Faptul că există şi este modernizat înseamnă că pot apărea şi oportunităţi, care nu puteau fi materializate până când aeroportul nu era terminat. Companiile au politicile lor, care nu neapărat corespund cu aşteptările noastre. Cred că orice zbor este binevenit, indiferent că el va fi către oraşe din Italia, Spania sau alte destinaţii. Mobilitatea oamenilor înseamnă şi mobilitatea ideilor.

- Care a fost cea mai dificilă situaţie cu care aţi avut de-a face în anii de consulat?

- Am avut situaţii cu români în greva foamei pentru că nu şi-au primit drepturi salariale, deţinuţi cu probleme emoţionale etc. Am gestionat multe situaţii delicate alături de echipa Consulatului General, formată din profesionişti cărora le mulţumesc.

"UE este soluţia, nu problema"

-  La începutul lunii aprilie, preşedintele Klaus Iohannis v-a propus ambasador al României în Italia, Malta şi San Marino. Cum aţi primit vestea?

- Aş face o remarcă: cu puţin timp înaintea propunerii am fost rechemat, iar o parte din presă scria "consulii de la Milano, Lyon şi Munchen au fost demişi". Doresc să precizez că termenul "rechemare" nu are conotaţii de sancţiune, este un termen tehnic care se foloseşte în baza politicii de rotaţie a personalului diplomatic. Vestea numirii a fost o surpriză care m-a onorat. Consider că este recunoaşterea muncii depuse până în prezent, făcute cu un profund sens al răspunderii şi apreciate de conducerea Ministerului. La întrebarea subsidiară vă mărturisesc că nu a fost un obiectiv prestabilit, acest lucru este ştiut. Fără falsă modestie, sunt apreciat ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului italian, ceea ce, coroborat cu celelalte rezultate, cred că a contat în evaluarea factorului decident. Mulţumesc celor puţini care mi-au fost alături când a fost publicat decretul de rechemare şi celor mulţi care m-au felicitat când am fost propus ambasador (zâmbeşte).

- Recent aţi fost avizat de comisiile parlamentare de politică externă, iar în audieri aţi spus că vă doriţi să "redinamizaţi" relaţia cu Italia. Care ar fi priorităţile ca ambasador?

- Am spus că doresc să redinamizez relaţia politică, şi aici m-am referit în special la actualizarea Declaraţiei Parteneriatului Strategic Consolidat dintre România şi Italia. Asistăm la un proces de schimbări galopante, cu provocări noi, în faţa cărora trebuie să reacţionăm pragmatic şi în sinergie. Mesajul comun al celor două state este că Uniunea Europeană este soluţia şi nu problema diferitelor crize. Priorităţile sunt trei: relaţia politico-diplomatică, comunitatea românească şi diplomaţia economică, la care se adaugă şi cea culturală şi publică.

-  De asemenea, aţi spus că aţi dori să promovaţi oportunităţile de afaceri din ţara noastră. Care ar fi avantajele României?

- Investiţiile străine directe fac parte din soluţiile de creştere durabilă în România. Italia este unul dintre principalii parteneri economici tradiţionali ai ţării noastre, iar acest lucru trebuie valorificat, fiind un avantaj pentru consolidarea relaţiei economice. În ce priveşte dezvoltarea societăţilor mici şi mijlocii, Italia e un exemplu, iar transferul de know-how este în continuare binevenit.

Oradea, un giuvaier

-  Cât de des mai veniţi în Oradea? Aveţi aici prieteni, familie, ce vă leagă de aceste locuri?

- Ori de câte ori pot. Este un fel de regăsire a ethosului. Pentru mine relaţia umană este foarte importantă. Cred că adevărata bogăţie este prietenia, ea dă semnificaţie şi gust vieţii. Putem avea funcţii vremelnice sau bunuri materiale, satisfacţii profesionale şi împliniri personale, dar dacă nu avem cu cine le împărtăşi suntem mult mai săraci şi neîmpliniţi. Nu cred în prieteniile de conjunctură sau din interes, cei care le leagă sunt oameni slabi şi instabili. Eu sunt mândru de prietenii mei.

- Cum vedeţi transformarea oraşului în cei 20 de ani de când locuiţi în Italia?

- Oradea este un giuvaier arhitectonic, cu o puternică încărcătură simbolică şi istorică. Spre exemplu, nu ştiu câte oraşe europene au patru episcopii reprezentând patru confesiuni istorice (romano-catolică, ortodoxă, greco-catolică şi reformată). Oricine trece prin Oradea rămâne fascinat de arhitectură şi de cuminţenia oamenilor. Universitatea trebuie să îşi asume un rol tot mai activ, să devină un centru de excelenţă în două-trei domenii şi să formeze o masă critică de intelectuali. Să creeze o infrastructură intelectuală. Reabilitarea Cetăţii este un aspect pozitiv, mai rămâne ca Muzeul să îşi deschidă porţile, fiind unul din cele mai reprezentative din România. Şi Bihorul, ca multe alte judeţe din ţară, are nevoie de infrastructura indispensabilă dezvoltării economice. Bihorul are un potenţial turistic pe care ar fi bine să se focuseze mai mult. Avem un univers rural plin de valori şi o umanitate care încă cunoaşte sentimentul ospitalităţii. Există un interes crescând al cetăţenilor italieni de a vizita România, care trebuie valorificat.