Se-mpute treaba! "Emanaţiile" Peţei îi obligă pe orădeni să suporte o duhoare apăsătoare

E deja de notorietate că în partea vestică a Oradiei, pornind de pe Calea Borşului şi mergând prin cartierele Ioşia şi Rogerius, deseori se ridică deasupra oraşului o duhoare irespirabilă. Au fost scoşi în faţă tot felul de vinovaţi de serviciu, fără ca problema să fie însă soluţionată.

Mai nou, o altă parte a orădenilor încep să se obişnuiască cu putoarea. În zona Cantemir, pârâul Peţa împrăştie un miros greu, a cărui sursă n-a fost nici ea "adulmecată" de autorităţi...

Oraş "puturos"

De câţiva ani, mai ales pe timp de vară, Oradea are o problemă cu mirosurile. În vara lui 2010, problema parcă a explodat, iar autorităţile locale au fost asaltate de orădenii care locuiesc în Ioşia şi în Rogerius, care se plângeau că trebuie să stea cu geamurile închise din pricina mirosului pestilenţial. Toate bănuielile au căzut asupra fermei Nutripork din Ioşia. Ferma are peste 6.000 de porci, care produc anual mii de tone de dejecţii ce sunt depozitate în aşa-numite batale, pe câmp. La un prim control, comisarii Gărzii de Mediu au găsit gropile descoperite, chit că autorizaţia de mediu impunea acoperirea lor cu un strat de paie proaspăt. În ciuda amenzilor împărţite şi a controalelor ce-au urmat, putoarea nu a dispărut, iar peste zonă pluteşte şi acum acelaşi miros greu de suportat.

Ulterior, autorităţile au mai suspectat ca surse ale răului fabrica de zahăr din Calea Borşului (în curtea căreia s-a şi descoperit o cantitate uriaşă de sfeclă intrată în putrefacţie) şi staţia de epurare a oraşului. O altă ipoteză a fost că toţi cei trei factori - ferma de porci, Zahărul şi staţia de epurare - sunt de vină. Cert e că în Oradea încă pute în continuare, iar oamenii s-au şi săturat să facă reclamaţii. "Nu am mai primit nicio sesizare din vestul oraşului. Dacă încă miroase, e din cauza sistemului de canalizare", zice acum şeful Gărzii de Mediu Bihor, Gheorghe Raţiu (foto).

"Putori" petroliere

De parcă problema din vestul Oradiei n-ar fi suficientă, de mirosuri insuportabile încep să se plângă mai nou şi locuitorii din Cantemir. "De vreo două luni aerul e de nerespirat. Ţi se face rău, pur şi simplu", spune un locatar al blocurilor din apropierea Peţei. Mirosul e mai greu de suportat seara, din motive încă neelucidate. "Miroase a canalizare, a hoit, a rahat...", încearcă bărbatul să descrie.

"Din vara asta, de fiecare dată când trec pe malul Peţei, în Cantemir sau în zona Universităţii, trebuie să închid geamurile maşinii", spune şi un taximetrist. "Pârâul ăsta era curăţat pe vremuri, acum cred că nimănui nu-i mai pasă de el", îşi dă bărbatul cu presupusul.

Cetăţenii rămân doar cu bănuielile, căci autorităţile nu le pot deocamdată un răspuns. Garda de Mediu nici n-a fost sesizată, susţine prim-comisarul Gheorghe Raţiu. Totuşi, la alte instituţii reclamaţiile au ajuns. "În luna iulie, în urma unei sesizări telefonice, inspectorii ABA Crişuri şi reprezentanţi ai Companiei de Apă Oradea s-au deplasat în teren. În zonă persista un miros neplăcut, iar pe suprafaţa apei existau irizaţii, adică aspecte de poluare cu produse petroliere", zice Anca Mihociu, purtător de cuvânt la ABA Crişuri. În urma analizelor de laborator s-a constatat că în apă exista o concentraţie de hidrocarburi de 16 ori peste limita permisă de lege. Altfel spus, cineva deversase produse petroliere. În urma investigaţiilor, s-a stabilit că poluarea s-a produs printr-un canal pluvial care se varsă în pârâu. Cine era autorul, însă, nu s-a descoperit.

Cercetările continuă

Compania de Apă a verificat şi curăţat toate canalele pluviale, pentru a găsi eventualele racorduri inverse între canalizarea menajeră şi cea pluvială. La noi analize, nu s-a mai depistat nicio depăşire a parametrilor legali. "Totuşi, săptămâna asta ne vom deplasa pe teren pentru noi verificări", zice şeful ABA Crişuri, Dumitru Voloşeniuc (foto). Asta pentru că, în ciuda poluării depistate şi înlăturate, pârâul continuă să împrăştie mirosuri extrem de neplăcute, a căror sursă rămâne necunoscută.

Specialiştii cred că de vină poate fi şi seceta prelungită, care a transformat pârâul într-o mică mlaştină, dar nu exclud definitiv nici varianta unei deversări de substanţe "puturoase" în apă. Singura speranţă a orădenilor e că, totuşi, sursa va fi depistată şi problema soluţionată. Căci altfel cea mai căutată marfă vor fi, curând, clemele...