La sfârÅŸitul anilor ‘70 cvartalele de blocuri din Oradea erau niÅŸte uliÅ£e pe verticală. După-amiezile cartierelor încă în construcÅ£ie aveau propriul ritm sezonier, care începea primăvara, când orăşenii de primă generaÅ£ie ÅŸi strămutaÅ£ii din casele demolate îÅŸi lotizau pârloaga din spatele blocului.

Văzute de sus, grădinile închipuiau imense table ca de ciocolată, cu dreptunghiuri de răzoare. BărbaÅ£ii adunau ciulini ÅŸi mizerii pe care le ardeau, spre entuziasmul Å£âncilor adunaÅ£i în jurul focului, după care săpau straturi pe care femeile plantau verdeÅ£uri. AmbiÅ£ioÅŸii atârnau de balcoanele primelor etaje butuci de vie pe care azi moÅŸtenitorii lor îi otrăvesc cu motorină pentru că le Å£in umbră.

Vara, femei în capoate povesteau în faÅ£a blocului filmele văzute la televizor "la unguri", crăpând seminÅ£e între dinÅ£i, în vreme ce bărbaÅ£i în pantaloni de doc ÅŸi maiou jucau cruce, asudaÅ£i, lângă câteva sticle de bere "înecate" într-o ciupă de plastic, ca să le dea iluzia recelui. Era liniÅŸtea după-amiezii unui sat izbăvit de recoltatul din toamnă pentru că, oricât erau de păzite, grădinile sfârÅŸeau călcate de ciurdele de mucoÅŸi care jucau "mâÅ£a" cu cheia de gât.

Până ÅŸi iarna avea muncile ei. AdunaÅ£i lângă un sfert de pălincă, doi-trei inÅŸi în putere împingeau zăpada de pe trotuare cu pancartele rămase de la manifestaÅ£ia de 23 august. În urma lor, femeia de serviciu presăra sare peste oglinda derdeluÅŸurilor, stârnind chirăitul pruncilor.

Indiferent că era muncă "voluntară", frica de partid sau un reflex reminiscent de gospodar, proaspeÅ£ii târgoveÅ£i aveau încă simÅ£ul spaÅ£iului comun. AÅŸa cum descendenÅ£ii lor, orăşenii de astăzi, au convingerea sinceră că locul de lângă bloc aparÅ£ine Primăriei. Adică, de fapt, nimănui.

În criză de argumente, municipalitatea a ameninÅ£at săptămâna trecută cu amenzi de până la 2.500 lei asociaÅ£iile de proprietari care nu-ÅŸi tund iarba din jurul blocurilor. Iar căposul primar, mai "de la Å£ară", chiar le va aplica! Åži la fel se va întâmpla în iarnă cu măturatul omătului, în primăvară cu adunatul resturilor vegetale ÅŸi aÅŸa mai departe. Pentru că domnia se plăteÅŸte. De cele mai multe ori, din prostie. Sau pentru că am uitat de unde am pornit...