Tulburarea de personalitate paranoidă

Una dintre cele mai interesante tulburări de personalitate întâlnite în rândul oamenilor este tulburarea de personalitate paranoidă. Cei cu tulburare de personalitate paranoidă sunt oameni suspicioşi care nu se încred în alţii, având tendinţa să interpreteze gesturile şi spusele celorlalţi ca fiind răuvoitoare. Această tulburare de personalitate debutează în tinereţea timpurie şi este nevoie ca cel puţin patru din şapte criterii să fie îndeplinite pentru a putea fi pus un diagnostic. Printre altele, cei cu tulburare de personalitate paranoidă au suspiciunea că cei din jur îi exploatează, înşală sau îi nedreptăţesc. Această suspiciune este de cele mai multe ori neîndreptăţită. Sunt oameni ranchiunoşi care poartă pică vreme îndelungată pentru nedreptăţile sau jignirile reale sau închipuite care li se aduc.

Sunt extrem de sceptici când vine vorba de a avea încredere în prieteni sau chiar şi rude apropiate, suspectându-i pe ceilalţi de lipsă de loialitate. În relaţiile intime sunt geloşi şi pot recurge la a urmări persoana iubită pentru a verifica dacă nu se întâlneşte cu altcineva, la a-i verifica telefonul mobil pentru a vedea cu cine altcineva comunică sau a-i verifica e-mail-ul pentru a-şi confirma că cealaltă persoană din cuplu înşală sau nu e cine pretinde a fi. Sunt suspicioşi şi îşi bănuiesc partenerul de cuplu de infidelitate, chiar şi în lipsa dovezilor concrete în acest sens. Din cauză că le este teamă să nu fie exploataţi într-un fel sau altul, cei cu tulburare de personalitate paranoidă evită să facă destăinuiri despre ei înşişi. O remarcă obişnuită făcută de cineva este interpretată de ei ca un atac la persoană, chiar dacă acea remarcă a fost făcută inocent şi nu-i vizează. Evenimente minore par să-i vizeze direct pe ei şi tind să le interpreteze ca pe o ameninţare directă sau indirectă.

Se prea poate să staţi la masă cu o persoană cu tulburare de personalitate paranoidă, cineva să facă o remarcă bine-intenţionată cu privire la acea persoană şi să rămâneţi surprinşi de virulenţa cu care cel sau cea cu tulburare de personalitate paranoidă va ataca verbal interlocutorul. Asta deoarece reacţionează mânios la tot ceea ce percep a fi un atac asupra lor şi se enervează teribil dacă au impresia că reputaţia le-ar putea fi pusă sub semnul îndoielii. Toate astea în ciuda faptului că ceilalţi participanţi la discuţie sunt conştienţi că remarca în cauză n-a fost rău-intenţionată, nu viza reputaţia cuiva şi nu era - la modul general vorbind - un atac la persoană.

Cei cu tulburare de personalitate paranoidă suspectează comploturi organizate împotriva lor, implicându-i în scenarii mentale elaborate chiar şi pe apropiaţii lor. Chiar dacă dovezile în acest sens sunt minime, puternic interpretabile sau lipsesc, cei cu tulburare de personalitate paranoidă se aşteaptă să fie atacaţi fără motiv şi în orice clipă de către cei cuprinşi în scenariul lor. Au tendinţa să construiască aceste scenarii bazându-se pe indicii vagi despre care presupun că ar fi relevante şi se folosesc de aceste indicii pentru a dezvolta ulterior argumente puternice în vederea susţinerii ideilor lor.

Nici complimentele nu par să-i mulţumească pe cei cu tulburare de personalitate paranoidă. O persoană care complimentează poate fi văzută ca un potenţial inamic deoarece cei cu tulburare de personalitate paranoidă vor extrapola idei din respectivul compliment. "Mă bucur că ţi-ai cumpărat un telefon nou atât de bun" ar putea fi interpretat de o persoană cu tulburare de personalitate paranoidă drept o referinţă la presupusul său egoism sau o ironie la adresa unei situaţii materiale precare. La locul de muncă, un simplu "Felicitări că ai terminat la timp proiectul" va fi interpretat ca pe un îndemn la performanţe mai bune şi - implicit - ca pe o dojană legată de cum acele performanţe nu s-au ridicat până acum la nivelul aşteptărilor colegilor.

Mereu în gardă, ranchiunoşi, răzbunători, suspicioşi şi geloşi până în punctul patologic, cei cu tulburare de personalitate paranoidă doresc să aibă un control total asupra relaţiilor cu cei din jur, în special asupra relaţiilor de cuplu. "Unde ai fost?", "Cu cine ai fost?", "Cine e cutare şi ce vrea de la tine?" sunt întrebări cu care soţii sau iubiţii celor cu această tulburare au de-a face aproape zilnic.

Se bănuieşte că, la nivel mondial, undeva între 2,3% şi 4,5% din populaţie ar putea avea diagnosticul de tulburare de personalitate paranoidă, bărbaţii fiind cei mai susceptibili de a o dezvolta. Semnele se văd de cele mai multe ori deja din copilărie sau adolescenţă şi se evidenţiază printr-un caracter solitar, anxietate socială, relaţii sociale puţine şi interacţiuni limitate cu colegii, idei excentrice, bizare, şi un limbaj considerat a fi ciudat şi acompaniat de fantezii particulare.