Iată cum cititul cărţilor de ficţiune ne face mai buni

Ne poate transforma cititul cărţilor de ficţiune în oameni mai înţelegători? Mai multe studii în psihologie afirmă exact acest lucru - faptul că beletristica ne permite să devenim oameni mai buni. Aparent, cititul de cărţi de ficţiune nu este doar o activitate relaxantă, ci ne permite să intrăm în mintea celor din jurul nostru. Cei care citesc cărţi de ficţiune sunt mai empatici şi cunosc mai bine nu doar ce, ci şi cum gândesc alţii.

Un studiu publicat în 2013 în revista "Science" spune că a citi cărţi de ficţiune ne permite să ne lărgim aria de cunoştinţe referitoare la viaţa altora, ajutându-ne să aflăm similarităţile dintre viaţa noastră şi a celor cu care avem contact. Această abilitate, numită "Teoria Minţii", se manifestă pe două planuri: unul afectiv (abilitatea de a detecta şi înţelege emoţiile altora) şi un altul cognitiv (reprezentarea credinţelor şi intenţiilor celorlalţi). Atunci când citeşti beletristică eşti forţat să interacţionezi nu doar cu gândurile autorului, ci şi cu cele ale personajelor acestuia; procesul în sine face ca cititorul să participe la un discurs prin care să caute înţelesuri şi similitudini cu propria viaţă. Punându-te în pielea personajelor ori a autorului devii nu doar mai empatic, dar şi mai bun în a descifra intenţiile oamenilor.

Articolul din revista "Science" face distincţie între literatura "de masă" (romanele cu priză la public, de duzină) şi literatura grea. Prima categorie nu dezvoltă Teoria Minţii deoarece situaţiile şi personajele expuse în literatura de masă sunt mai apropiate de normal, de unde şi gradul lor de atracţie pentru publicul larg. Fiind mai apropiate de viaţa noastră de zi cu zi, nu prezintă ceva nou şi prin urmare nu ne forţează să ne punem în locul personajelor. Literatura grea însă, cea care prinde doar la anumite nişe de cititori, prezintă situaţii atipice şi personaje care se confruntă cu probleme ieşite din comun. Raportarea la acestea ne face să încercăm cel puţin să empatizăm cu autorul şi personajele lui.

Motivul pentru care ficţiunea literară ne face să dezvoltăm o Teorie a Minţii rezidă în faptul că există un filtru între noi şi acţiunea din carte. Suntem conştienţi, citind, că respectiva acţiune nu este reală şi - prin urmare - ne este uşor să participăm la ea şi să încercăm să ne imaginăm cum am reacţiona noi în cazul expus de poveste.

Un alt studiu din 2013 afirmă şi el că cititul de cărţi de ficţiune ne transformă în oameni mai empatici şi adaugă totodată ideea că citind beletristică ne dezvoltăm comportamentul prosocial. Cu alte cuvinte, cărţile de ficţiune ne fac nu doar mai deschişi la problemele altora, dar ne şi stimulează să sărim în ajutorul celor aflaţi la nevoie. Citind, ne implicăm emoţional în problemele personajelor din cărţi şi ne imaginăm lumi şi circumstanţe. Procesul acesta al imaginaţiei ne deschide în faţa autorului şi - conform studiului - ne face să fim de trei ori mai dispuşi să ne ajutăm semenii la nevoie. Cititul de cărţi de ficţiune creşte, deci, comportamentul prosocial din oameni.

Un alt treilea studiu datează din anul 2005 şi afirmă că cei care citesc beletristică au abilităţi sociale mai bune decât cei care citesc cărţi non-fiction. Mai pe scurt, biografiile, cărţile de istorie, cele ştiinţifice sau politice ne îndepărtează pe plan social de ceilalţi, în timp ce cărţile de ficţiune ne apropie de semenii noştri. Explicaţia ştiinţifică rezidă în faptul că cei care citesc cărţi de ficţiune intră în contact cu istorisiri şi acţiuni cu tentă socială, spre deosebire de cei care citesc non-fiction şi care doar înglobează informaţii brute. Prin urmare, chiar dacă ambele tipuri de cititori petrec mai mult timp cu cărţile şi mai puţin timp socializând, cei care citesc ficţiune nu sunt la fel de privaţi de contactul social deoarece, ei bine, citesc măcar despre el şi îl observă pasiv. E mult mai probabil să devii alienat dacă citeşti non-fiction decât dacă petreci acelaşi timp citind beletristică.