Cum să-ţi creşti IQ-ul, partea a III-a: Socializează!

În precedentele articole ale seriei am vorbit despre importanţa a doi factori în creşterea IQ-ului: evitarea activităţilor uşoare şi căutarea ineditului. În acest articol discutăm despre un al treilea factor, poate mai important decât primele două: Socializarea.

Socializarea este critică în creşterea IQ-ului. Fără a socializa cu alţii eşti ca o insulă departe de ţările de pe continent: informaţiile circulă mai greu, rămâi prins într-uns cerc în care reciclezi aceleaşi idei, eşti privat de nou şi afli prea târziu despre lucrurile esenţiale. Este important să circuli printre oameni, chiar şi printre cei ale căror interese şi pasiuni nu se aliniază cu ale tale. Dacă tu eşti pasionat de pictură şi socializezi doar cu pictori, vei învăţa probabil mai multe despre pictură, dar atât. Alegând să discuţi însă cu violonişti, oameni care lucrează în IT, chelneri, patroni de firme, elevi sau oameni de presă ajungi să afli despre lucruri care altfel ţi-ar fi scăpat. Încercând ca pictor să înţelegi explicaţiile amicului programator cu privire la utilitatea limbajului de scripting PHP în design-ul web afli nu doar mai multe despre un domeniu până atunci necunoscut ţie dar poţi ajunge - de exemplu - să realizezi paralele între simetria formelor geometrice din curentul cubist şi ordinea matematică impusă de funcţiile PHP. Ori poţi afla care sunt trendurile cromatice recente în designul web şi folosi acea informaţie pentru a picta ceva ce va fi perceput ca atrăgător de generaţia nouă, adaptată la Internet.

Socializând eşti obligat să comunici, iar comunicând faci schimb de informaţii. Acele informaţii pot fi direct folositoare sau se pot dovedi utile în mod indirect, ulterior. Ca patron de bar, socializând în mare parte cu alţi patroni de bar afli detalii despre ce mărci de băuturi alcoolice se vând mai bine sau cum să-ţi adaptezi afacerea pe timp de vară când clientela scade. Socializând însă cu un psiholog - de exemplu - patronul de bar poate afla că evitând paharele drepte şi înalte în servirea băuturilor alcoolice îşi poate creşte profitul afacerii. La rândul lui, psihologul poate afla de la patronul de bar ce tip de muzică preferă clienţii în anumite părţi ale zilei şi deduce ce ritm al melodiei îi face să rămână în local în orele târzii ale dimineţii, informaţie pe care ar putea să consituie mai târziu baza unui studiu ştiinţific.

Discutând cu alţii înveţi lucruri folositoare şi eşti forţat să faci paralele mentale cu informaţiile deţinute de tine pentru a le pricepe mai uşor pe cele noi. Mai mult, ajungi să te confrunţi cu idei care contravin propriilor tale concepte, iar asta te va face fie să cauţi argumente pentru a le combate, fie să sapi adânc în propriile convingeri pentru a vedea dacă nu sunt cumva biasate.

Oricare ar fi cazul, operaţiile presupun procese mentale care dezvoltă inteligenţa. Din mediul celorlalţi vei prelua idei pe care le vei putea prelucra pentru a alcătui alte idei. Discută în contradictoriu, ascultă, analizează informaţia oferită de ceilalţi şi străduieşte-te să-ţi argumentezi punctele de vedere. Făcând asta te vei folosi nu doar de memorie, readucând la lumină elemente care altfel s-ar fi estompat cu timpul, dar îţi vei şi pune sinapsele în mişcare asimilând informaţiile primite de la ceilalţi şi integrându-le în bazinul cunoştinţelor tale. Mai mult decât atât, socializarea îţi poate confirma sau infirma ideile deja existente făcându-te să le analizezi mai în profunzime, ceea ce - din nou - duce la alcătuirea de noi reţele neuronale.

Citiţi pe aceeaşi temă articolele:

Cum să-ţi creşti IQ-ul, partea I: Evită lucrurile uşoare!

Cum să-ţi creşti IQ-ul, partea a II-a: Caută ineditul!