Noul Cod Civil reglementează detaliat contractul de locaÅ£iune. Potrivit art. 1777 din cod locaÅ£iunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părÅ£i, numite locatar, folosinÅ£a unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preÅ£, denumit chirie. Conform alineatului 2 al aceluiaÅŸi articol locaÅ£iunea bunurilor imobile ÅŸi aceea a bunurilor mobile se numeÅŸte închiriere, iar locaÅ£iunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.

În cazul închirierii, chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaÅ£ii. Contractul de locaÅ£iune se consideră încheiat îndată ce părÅ£ile au convenit asupra bunului ÅŸi preÅ£ului. LocaÅ£iunile nu se pot încheia pentru o perioadă mai mare de 49 de ani. Dacă părÅ£ile stipulează un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani. Dacă legea nu dispune altfel, locaÅ£iunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare nu vor depăşi 5 ani.

Pentru a nu exista situaÅ£ii interpretabile referitoare la durata contractului, art. 1785 prevede că dacă în contract părÅ£ile nu au arătat durata locaÅ£iunii, fără a-ÅŸi fi dorit să contracteze pe o durată nedeterminată, în lipsa uzanÅ£elor, locaÅ£iunea se consideră încheiată: a) pentru un an, în cazul locuinÅ£elor nemobilate sau spaÅ£iilor pentru exercitarea activităţii unui profesionist; b) pe durata corespunzătoare unităţii de timp pentru care s-a calculat chiria, în cazul bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau apartamentelor mobilate; c) pe durata locaÅ£iunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispoziÅ£ia locatarului pentru folosinÅ£a unui imobil.

În situaÅ£ia unor locaÅ£iuni succesive ale căror perioade se suprapun fie ÅŸi parÅ£ial, conflictul dintre locatari se rezolvă: a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, în favoarea locatarului care ÅŸi-a notat dreptul în cartea funciară, dispoziÅ£iile art. 902 alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător; b) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate, în favoarea locatarului care a îndeplinit cel dintâi aceste formalităţi; c) în cazul celorlalte bunuri, în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosinÅ£a bunului, dispoziÅ£iile art. 1.275 aplicându-se în mod corespunzător.