Un artist nu poate fi doar pictor, doar sculptor sau doar muzician, crede Andrei Zalder, ci e dator să exploreze mai multe ramuri ale artei.

Convingerea îi vine nu din snobism, ci din propria-i experienţă. Dacă în facultate ÅŸi-a câÅŸtigat existenÅ£a făcând portrete, iar apoi a creat piese vestimentare, tablouri, mobilă ÅŸi elemente de design interior, orădeanul s-a aplecat de o vreme ÅŸi spre muzică. Din pasiunea pentru jazz au rodit, deja, două albume.

Rebelul

La 52 de ani, Andrei Zalder povesteÅŸte zâmbind cu auto-ironie că n-ar putea spune de unde se trage. S-a născut la Oradea, dar a schimbat oraÅŸele cam la ÅŸase ani, tatăl său fiind ofiÅ£er de radiolocaÅ£ie. În ciuda influenÅ£ei acestuia, tânărul Andrei avea o fire de artist, aÅŸa că a ales să urmeze Liceul de Arte Plastice din TimiÅŸoara, iar mai apoi secÅ£ia de Design a Institutului de Arte Plastice din Cluj. Rebeliunea ÅŸi-a manifestat-o de la 18 ani, când a plecat de acasă. "Eu artist, tata ofiÅ£er. Normal că a apărut conflictul. Într-o seară depăşisem ora la care trebuia să ajung acasă. Åži nici n-am mai mers. M-am mutat la o prietenă", îÅŸi aminteÅŸte el.

Decizia l-a pus în situaÅ£ia de a se descurca singur încă din studenÅ£ie. "Am făcut peste 4.000 de portrete. Din asta trăiam. CâÅŸtigam bine, îmi permiteam să mănânc în oraÅŸ, nu eram genul ăla de student pricăjit", povesteÅŸte Andrei. După '85, când a absolvit, s-a mutat la Oradea, unde ÅŸi-a început propria afacere. "În plin socialism, eu eram capitalist. Lucram pe cont propriu, făcând design vestimentar, ÅŸi vindeam produsul la magazinele Fondului Plastic", spune artistul.

Din fan, practicant

Succes a avut ÅŸi cu picturile lui. Cinci ani la rând, între '87 ÅŸi '92, a avut anual câte o expoziÅ£ie de grafică ÅŸi pictură, a câte 60 de lucrări fiecare, abordând diferite stiluri. "Aveam tablouri pe care le-am vândut ÅŸi de 14 ori. Lumea le cumpăra pentru că erau comerciale. Eu, practic, făceam grafică de reclamă, dacă nu am fi fost în comunism lucrările acelea ar fi putut fi orice, de la coperÅ£i de discuri la reclamă pentru săpun", spune artistul, recunoscând că motivaÅ£ia sa era nevoia de a face bani.

Căutând apoi alte "orizonturi", a început o afacere cu mobilă, cunoscută sub marca Zalder. "Era un atelier ceva mai mare, dar după ÅŸapte ani l-am lăsat", zice bărbatul, care încă o dată voia altceva. A urmat o afacere cu panouri decorative cu bule ÅŸi perdele de apă. "Nu-mi merge grozav, dar nu mor de foame. Am ajuns în stadiul în care pot spune că îmi ajunge cât am realizat", concluzionează el. În ce priveÅŸte arta, însă, nu s-a oprit. "Un designer trebuie să fie deschis pentru orice domeniu al artei". AÅŸa că, din fan al jazzului, s-a transformat în muzician practicant. Încă din copilărie zdrăngănea la chitară, dar a început să repete serios în urmă cu câÅ£iva ani, când a ales direcÅ£ia: jazz-ul. "Mi-am cumpărat o chitară de la Joe (muzicianul Balogh Iosif - n.r.). După un timp mi-am completat colecÅ£ia ÅŸi cu alte instrumente, am fost autodidact. În jazz trebuie să ai ureche, suflet ÅŸi ceva cunoÅŸtinÅ£e muzicale", spune Andrei. Iar fiindcă îi plac influenÅ£ele orientale - evreieÅŸti, arăbeÅŸti, indiene - s-a decis să le exploateze.

Călătorie prin Europa

În urmă cu doi ani, Andrei a început lucrul la primul CD, "Tales of forrest" cu "muzică de basm, despre zâne ÅŸi vietăţile pădurii", după cum îl descrie, aparent cu naivitate, autorul. "Am imprimat CD-ul ca să-l fac cadou prietenilor, iar ei mi-au spus că le place mult. AÅŸa mi-a venit ideea de a face o trupă", explică artistul, care a creat muzica singur, înregistrând partitura fiecărui instrument.

Cât timp ÅŸi-a căutat membri pentru "Z Experience", cum ÅŸi-a numit formaÅ£ia, orădeanul a mai înregistrat un album, "Trans Europa Express". De data aceasta, ilustrând o călătorie imaginară pe Bătrânul Continent. "În timp ce compuneam melodia Monte Carlo îmi imaginam raliul, cu viteza lui sinuoasă. La piesa Istanbul am avut, normal, influenÅ£e turceÅŸti, ÅŸi tot aÅŸa...", spune el. Nou închegata trupă, având în componenţă încă trei instrumentiÅŸti (Daniel Ghiţă, David Dombi ÅŸi Kiss Sandor) a dat cu succes prima reprezentaÅ£ie publică sâmbăta trecută, pe 14 ianuarie, la Moszkva Caffe. "Profitul din afacerea mea e faptul că pot să-mi fac nebuniile", spune orădeanul. "Nebunii" care l-au condus, până acum, toată viaÅ£a. Cu folos, însă, aÅŸa că de ce s-ar opri?...