Andjelko Mandici, antrenorul din teren

CSM s-a transformat din Cenuşăreasa campionatului în prinţesa pe care o visau toţi iubitorii baschetului din Oradea. Cum s-a întâmplat asta?

Unul dintre secretele metamorfozei este jucătorul sârb Andjelko Mandici, de departe cel mai valoros baschetbalist orădean, în ciuda celor 33 de ani pe care i-a împlinit.

Most Valuable Player

Prin modul de a se dărui pe teren, specific naţiei din care provine, prin tenacitatea de care dă dovadă şi prin talentul de a deveni în momentele-cheie "antrenorul din teren" al echipei, Andjelko Mandici este o piesă rară în baschetul masculin românesc şi cu siguranţă unul dintre cei mai buni jucători din campionat.

Mandici s-a născut la 150 de kilometri de Belgrad, la Backa Topola, un oraş cu circa 16.000 de locuitori. De când era bebeluş, părinţii l-au poreclit Duţa. Tainele baschetului, unul dintre multe sporturi de echipă la care sârbii triumfă mereu, le-a deprins în oraşul natal. Acolo a debutat la seniori, la nici 17 ani, la echipa locală AIK. Avea să treacă pe la mai multe cluburi, vârful reprezentându-l evoluţia în prima ligă sârbă cu Spartak Subotica, timp de trei sezoane (2002-2004).

Mandici a ajuns la CSM Oradea în iarna anului trecut, într-un moment în care echipa era aproape retrogradată. A pus osul la treabă, iar din acest sezon echipa pur şi simplu a explodat, devenind după un retur de excepţie o grupare de top în baschetul românesc.

Un adevărat căpitan

Conducătorii CSM au făcut o alegere perfectă atunci când au decis ca Mandici, care evoluează pe postul de extremă şi măsoară 1,93 metri, să fie căpitanul echipei. Dacă pentru mulţi această titulatură e doar o figuraţie, Mandici şi-a luat însă rolul în serios.

Le explică colegilor în engleză, sârbă sau maghiară ce au de făcut, chiar pe parcursul partidei, în vâltoarea fazelor sau în momentele de time-out. "Eu ştiu ce se aşteaptă de la mine. Aşa simt că trebuie să facă un căpitan. Dacă tot m-au numit, atunci să se ştie că sunt căpitan, nu doar pe hârtie. Antrenorul are numai patru time-out-uri, şi sunt momente în joc când e nevoie de un sfat urgent, iar eu îmi asum responsabilitatea", spune Mandici.

Spiritul său de sacrificiu s-a văzut înaintea memorabilei partide cu U Mobitelco Cluj, înainte de care a stat două zile la perfuzii, inclusiv în dimineaţa meciului, pentru a putea să-şi conducă echipa spre o victorie istorică. A jucat 39 de minute din cele 40 ale partidei, imprimând colegilor ritmul de care aveau nevoie.

Statistică impresionantă

Orădenii, şi nu numai, l-au votat pe Mandici între starurile campionatului românesc. A jucat în All Star Game-ul baschetului românesc, meciul ce a avut loc la Oradea şi care a opus selecţionatele Nordului şi Sudului ţării.

La baza deciziei au stat nu numai voturile, adică popularitatea, ci şi statistica nepărtinitoare. În dreptul numelui lui Mandici s-au adunat 444 de puncte marcate până la partida cu BC Piteşti, desfăşurată duminica trecută. Aproape 200 de puncte le-a marcat de la distanţă. Are o medie de aproape 19 puncte pe meci şi un efort pe măsură, întrucât, tot în medie, Mandici a stat în teren 33 de minute din 40, câte are un joc de baschet. Adică enorm.

Este cel mai iubit baschetbalist orădean în acest moment în ciuda, sau tocmai datorită faptului că va împlini, pe 10 decembrie, 34 de ani. Compatrioţii de la CSM, Bojan Gnjato, Miloş Martonovici şi Marici Nemanja, îl tachinează spunându-i "Deda", care în sârbeşte înseamnă "bunicul". "Deda, deda, dar bag mingea în coş nu-i aşa?", le răspunde Mandici cu siguranţa veteranului călit în confruntări.

Vrea să fie antrenorul lui CSM!

În timpul meciurilor, când adversarii beneficiază de lovituri libere, Mandici dovedeşte că este liderul echipei. Îşi adună colegii în jur şi în câteva secunde le explică ce au de făcut la faza ce va urma. E un prim pas spre meseria de antrenor la care Mandici aspiră. "Din fire sunt foarte ambiţios, dar nu poţi fi jucător o veşnicie, aşa că-mi doresc enorm să devin antrenor", spune Andjelko, pentru care baschetul e un mod de a fi, şi cu siguranţă reprezintă destinul său în viaţă.

Până să renunţe însă la lupta de sub panou, Mandici participă cu regularitate la cursurile şcolii de antrenori de la Novi Sad, una dintre cele mai bune nu doar din fosta Iugoslavie, ci şi din întreaga Europă. "Cred că voi fi un bun antrenor, dar în meseria asta ai nevoie şi de puţin noroc", completează Duţa. Baschetbalistul duce mâinile la tâmple, ca şi cum ar reflecta dacă să spună sau nu, după care îşi dă drumul: "Mai am patru examene până să obţin şi licenţa roşie, care-mi va da dreptul să antreneze oriunde. Însă m-am gândit o clipă că n-ar fi rău să antrenez într-o bună zi chiar la CSM Oradea".

Pentru că îi place nu doar sportul sau atmosfera din jurul echipei, mai bună ca niciodată, dar parcă deja a prins drag şi de oraş...

"Cine va câştiga campionatul în România? S-ar putea să-l luăm noi. Dar dacă nu va fi aşa vă pot spune că CSU Asesoft Ploieşti are cei mai buni jucători pe care i-am văzut, că U Cluj e de departe cea mai bună echipă şi că, în aceste condiţii, campionatul va fi câştigat de... Gaz Metan Mediaş!"

Andjelko Mandici

JOBUL ŞI FAMILIA
Singurul sportiv din familie

"Duţa" nu ştie cum a ajuns să practice baschetul, sport despre care spune că e pe locul doi în viaţa sa, după familie. Asta pentru că este căsătorit cu Jelena, care, mărturiseşte Andjelko, "nu ştie bine regulile baschetului", chiar dacă a fost ca spectatoare la patru meciuri disputate la Oradea în acest sezon. Soţia baschetbalistului este grafician designer la cea mai în vogă revistă belgrădeană. Familia Mandici se poate considera fericită, pentru că Andjelko şi Jelena au două fetiţe: Starja (4 ani) şi Mlagea (1 an), adevăratele perle pentru care Andjelko e încă pe teren. "Soţia n-a avut treabă cu sportul. Dar nici fratele meu n-a avut. El s-a ţinut de carte şi bine a făcut. Acum e un avocat renumit", se destăinuie Andjelko.