Un învins la vot

Din 1990, anul de început al dreptului nostru de a alege, am votat la toate alegerile, de la cele locale şi parlamentare până la cele prezidenţiale şi pentru Parlamentul European. Nu doar fiindcă tocmai muriseră nişte colegi de generaţie pentru ca toţi ceilalţi să avem această libertate, ci mai ales fiindcă aşa mă simţeam în drept să-mi iau la întrebări aleşii.

Recunosc că aproape totdeauna aceştia l-au folosit spre a mă dezamăgi. Excepţiile au fost puţine şi uşor de explicat: până în 1996 aleşii mei nu câştigaseră puterea, iar în opoziţie îşi păstraseră aceeaşi conduită, în timp ce rezultatul din '96, guvernarea CDR, cu toate ezitările ei, a avut uriaşul merit că ne-a aşezat pe calea cea dreaptă, spre Europa.

Ulterior, aleşii mei m-au decepţionat la câştig: Alianţa Dreptate şi Adevăr, când s-a împiedicat la câteva luni de guvernare în bileţelul roz al lui Tăriceanu şi în autoritarismul preşedintelui. Alianţa care i-a succedat în 2008, între PDL şi PSD, şi pe care n-am votat-o, m-a speriat de-a dreptul, văzând cum se năpusteau instituţiile statului asupra cetăţenilor şi firmelor, pentru a-şi umple puşculiţele înaintea prezidenţialelor din 2009. Noroc că a urmat rapid al doilea divorţ al celor două partide născute din fostul FSN.

În 2012, am dat un vot-pedeapsă, la fel ca majoritatea românilor, amendând un regim de vită Kobe, de piscine în pustietate şi de piticism uman, al cărui cinism era depăşit doar de propria frică de implozie. A fost, însă, şi un vot-speranţă, pentru că da, recunosc, am sperat că aleşii USL nu vor fi "aceeaşi mizerie". Am greşit (parţial, căci în colegiul meu nu), acum ştim toţi. E eşecul meu, am fost naiv, dar şi mai mare ar trebui să fie ruşinea guvernanţilor că şi-a înşelat alegătorii.

În primele săptămâni după ce am intuit goliciunea şi lăcomia actualei puteri eram înclinat să nu mai merg curând la urne. Ceea ce s-a întâmplat între timp m-a determinat, însă, ca dimpotrivă, să o fac, chiar cu riscul să mai primesc o lecţie. De ce m-am răzgândit? Am văzut, pur şi simplu, că noii guvernanţi nu doar continuă abuzurile predecesorilor, ci chiar le desăvârşesc.

Partea bună e că, tot între timp, am avut ocazia să observ că în tabăra "foştilor" lucrurile s-au schimbat şi o parte din ea, PDL-ul, şi-a asumat greşelile făcute. Dincoace, într-o altă tabără de "foşti", dar mai recenţi, PNL pare la rându-i că şi-a însuşit lecţia întovărăşirii cu un PSD nevindecabil.

Îmi mai rămâne să sper că şi alţi învinşi, la fel ca mine, vor găsi puterea să dea aceeaşi lecţie şi PSD-ului. Să voteze. Altfel, a sta 364 de zile în fiecare an şi a da cu peturile de caldarâm e cu totul inutil dacă tocmai în a 365-a zi te dai la o parte şi îi laşi să voteze, în locul tău, doar pe activiştii de partid. E votul vostru, folosiţi-l. Odată şi-odată tot veţi învinge.

Citiţi pe aceeaşi temă şi articolul "EU în UE: Duminică, România îşi votează reprezentanţii în Parlamentul European pentru a doua oară de la aderarea la Uniunea Europeană"