UDMR forever

Niciodată n-a dus UDMR o campanie mai febrilă decât înaintea recentelor alegeri locale, mai ales candidatul la Primăria Oradiei făcând eforturi să smulgă şi voturi româneşti. Pe alocuri a şi reuşit, chiar dacă pentru ai săi a transmis, separat şi obsedant, un mesaj exclusivist în cheie strict etnică: "minden magyar szamit" - adică fiecare maghiar (nu orădean!) contează.

Cu toate acestea, niciodată n-a obţinut UDMR un scor aşa slab. De vină au fost, admit, şi imixtiunea Ungariei în trebile transilvane prin încurajarea PPMT şi a PCM. Mă întreb, însă, dacă nu Orban, ci socialiştii lui Medgyesi ar fi fost la putere la Budapesta şi i-ar fi ajutat pe ei, s-ar mai fi plâns udemeriştii de ingerinţe străine? Din câte îmi amintesc, în trecut, când au beneficiat de susţinere ungară, nu s-au lamentat deloc. De asemenea, însă, responsabilă de scădere şi lunga şedere lângă un PDL care i-a tăiat pe toţi, indiferent de naţionalitate, fără discriminare. În fine, ar mai fi vinovat şi Ilie Bolojan, primarul lângă care UDMR-iştii au stat confortabil şi profitabil patru ani, pentru ca subit, în campanie, să descopere că e un administrator îngrămădit şi atât.

Acum, după ce au încasat o lecţie (pe care, totuşi, nu o recunosc), liderii UDMR se vor, ca totdeauna, din nou la volan, fireşte că în interesul superior al reprezentării comunităţii, avertizând că dacă ei nu pun viceprimar la Oradea şi vicepreşedinte la judeţ ar fi "cea mai mare greşeală" din ultimii 20 de ani.

Înainte să-şi facă mea culpa pentru că a oferit alegătorilor mult ambalaj sclipicios şi mai deloc marfă, şefii UDMR au admonestat câştigătorii că trebuie să respecte "protocolul". Altfel, ar însemna că aceştia nu au cuvânt. Ce nu am auzit, dar putem simţi, e ameninţarea subterană că, rămaşi fără "coledzi", distinşii nu s-ar da îndărăt nici chiar de la a aţâţa zâzania între români şi maghiari, pentru a dovedi discriminarea. Nu contează că ani de zile le-au pus conaţionalilor tăbliţe, nu şi apă, canalizare şi asfalt, important e să simtă toţi puterea unei opoziţii capabile nu doar să blocheze proiectele edilitare ale câştigătorilor de azi, ci şi să strice pacea interetnică.

La un scor electoral de 18%, UDMR vrea 25% din orice, invocând că un sfert din locuitorii oraşului şi judeţului sunt maghiari, dar "uitând" că nu toţi maghiarii votează laleaua. Prin presiunea pusă asupra USL pentru a obţine "locotenenţia" Oradiei şi Bihorului (de fapt rolul de arbitru), cea mai democratică formaţiune din România a ajuns să nege până şi regula elementară a democraţiei: cine ia voturile cele mai multe conduce, cine ia mai puţine trece în opoziţie.

În logica asta, nu ar fi exclus ca pe viitor UDMR să pretindă încă dinaintea oricărui scrutin, local ori naţional, o putere aritmetic proporţională cu numărul celor pe care zice că se bazează, lăsând partidele româneşti să se bată pentru ce rămâne. Nu-i cam mult?