Unii dintre absolvenÅ£ii Universităţii mai sunt numiÅ£i ÅŸi sorbonei. RecrutaÅ£i în general din rândul celor trecuÅ£i bine de vârsta bacalaureatului, cu funcÅ£ii prin vămi ÅŸi servicii, aceÅŸtia au dus iremediabil la decredibilizarea învăţământului superior orădean.

Iar la aÅŸa studenÅ£i, aÅŸa dascăli. InÅŸi care ÅŸi-au descoperit vocaÅ£ia academică în prag de andropauză, ale căror merite constau mai degrabă în devotamentul cu care tăiau unghiille MăreÅ£ului Rector, pot fi numiÅ£i generic ghergheleÅŸi. Indivizi recrutaÅ£i din rândul ţăranilor polisportivi au ajuns mari profesori deÅŸi nu ÅŸtiau decât o singură limbă străină. Româna. Dar ÅŸi aia vorbită cu accent de "inghi mei".

Ei bine, pentru înalta demnitate de rector concurează acum domnii Antal ÅŸi Ionescu. Domnul Antal, după numele de scenă Georgel, a încercat cât de cât să armonizeze interesele ÅŸacalilor creaÅ£i de bătrânul Rector, dar e prea legat de regimul de tristă amintire.

Ionescu, patron de cârciumă, ÅŸef de sindicat ÅŸi prodecan în acelaÅŸi timp, e cel puÅ£in la fel de nociv. A avut o ascensiune profesională controversată ÅŸi, în minus, o are alături pe cea mai mare plagiatoare de pe PeÅ£a. Madam Ionescu, decănească la Facultatea de Piei, va intra în istorie nu doar pentru că a copiat cu neruÅŸinare o carte. Dar, într-un moment de sminteală sau de obraz făcut ÅŸorici, dânsa a copiat până ÅŸi desenul de pe coperta cărÅ£ii pe care a "transcris-o".

Mă întreb unde sunt dascălii oneÅŸti care ar putea schimba din temelii putreda instituÅ£ie ctitorită de Unchiu'? Căci mă îndoiesc că ÅŸcoala superioară orădeană e populată în exclusivitate de sorbonei ÅŸi ghergheleÅŸi.