Retrocedările penale

Eu cred că retrocedările cinstite au fost necesare şi inatacabile. Dar în Bihor mi-a fost dat să văd nişte minuni care frizează nu doar Codul Penal, ci şi orice tratat de psihiatrie. La Judecătoria din Aleşd nişte urmaşi ai urmaşilor urmaşilor nu se ştie cui au primit mai multe păduri decât are întreg judeţul.

Era destul să găseşti un individ care are acelaşi nume cu fostul proprietar şi cumpărătorii de drepturi litigioase se îmbogăţeau la umbra legilor tâmpite date de parlamentarii noştri.

Liceul Eminescu a intrat în colimatoriul samsarilor de clădiri, abil mascaţi în sutane preoţeşti. Deşi Justiţia a dat dreptate Statului Român, cei care au vrut să pună mâna nejustificat pe importantul patrimoniu nu au păţit nimic. Cred că dacă unii indivizi care umblă cu acte măsluite ar fi fost depozitaţi pentru o vreme după gratii, le-ar fi scăzut drastic şi altora apetitul pentru revendicări fantomatice.

Acum e „pe ţeavă" o altă clădire importantă din oraş, Policlinica Mare. Profitând de neglijenţa autorităţilor, dacă nu cumva o fi fost o chestie deliberată, aceiaşi samsari vor să se îmbogăţească punând sub semnul întrebării nu numai naţionalizarea făcută de comunişti, aşa cum precizează legea, ci şi Tratatul de la Trianon.

Reţeta pentru stoparea jafului e simplă: o justiţie corectă şi nişte politicieni patrioţi. Judecători de calitate există, cu politicenii e mai complicat.