Oradea e împuţită porceşte. De ani buni, în timp ce locuitorii din Ioşia şi Rogerius, cei mai afectaţi, stau cu geamurile închise când firma împrăştie dejecţiile, autorităţile responsabile, cele de mediu, s-au perfecţionat în a explica oamenilor cum nu au, de fapt, nicio responsabilitate. Persistenţa şi intensitatea problemei au acutizat-o aşa încât anul acesta o orădeancă a candidat ca independentă la Consiliul Local, doar pentru că s-a săturat să trăiască nu cum vrea, ci după graficul de răspândit dejecţii al firmei.
Săptămâna trecută, în chestiune s-a implicat şi un deputat, Florica Cherecheş, care a cerut conducerii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor un lucru simplu: să spună dacă are cunoştinţă de existenţa problemei (cam retoric) şi, dacă da, ce măsuri a luat pentru soluţionare.
Până să-i răspundă deputatei liberale şefa pesedistă a APM, Sanda Mercea, în comunicare s-a interpus avocata Nutripork, susţinând că, în condiţiile în care ferma funcţionează legal (Agenţia Regională de Mediu din Cluj a autorizat-o în 2007 pe 10 ani), proprietarul fie o închide, dar atunci vrea despăgubiri, fie o strămută, dar numai cu finanţare de la Primărie ori Guvern. Pe româneşte, oamenii să plătească dacă vor să scape de porcărie! Iar parlamentarul, dacă tot şi-a vârât nasul, să facă o lege care să permită finanţarea.
Ulterior, s-a obosit şi şefa APM să răspundă, subliniind că autorizaţia Nutripork, valabilă până la anul, prevede limitele emisiilor, despre care instituţia sa n-a constatat că ar fi depăşite. Motivul, însă, nu e că a făcut măsurători proprii (n-avem aparat, se scuză directoarea), ci că le ia de bune pe cele comandate şi plătite de Nutripork. În plus, a adăugat ea, depăşirile le-ar putea constata Garda de Mediu, deci Cherecheş a "deranjat-o" degeaba.
Dincolo de amatorismul politicienilor şi de obrăznicia funcţionarilor, dincolo de pretenţiile, parţial de înţeles, ale Nutripork, Legea 104/2011 privind calitatea aerului prevede totuşi clar că de monitorizarea acesteia răspund "autorităţile pentru protecţia mediului". Să nu fie APM Bihor între ele?
Atribuţii mai largi pentru sancţionarea abaterilor are, e drept, Garda de Mediu. Dar răspunsul şefei APM e şi manipulator, plângându-se că nu deţine un aparat pentru controlul calităţii aerului (de parcă lipsa lui n-ar fi tot vina instituţiei!) şi alimentând ideea falsă că soluţiile ar fi doar cele dictate de Nutripork. Or, realitatea e că inclusiv APM poate obliga firma, nu neapărat să închidă ori să strămute ferma, ci s-o retehnologizeze. Iar a minţi că poluarea e strict olfactivă, un simplu "disconfort" senzorial, nevătămător (deşi şi un elev înţelege că este cauzată de concentraţia excesivă de amoniac) e nu doar fugă de răspundere, ci complicitate împotriva sănătăţii publice.
Momentul adevărului şi finalul conflictului vor veni, cred, abia la anul, când expiră autorizaţia de mediu a Nutripork. Abia atunci vor vedea orădenii, după conduita autorităţilor de resort, cu cine "ţin" ele, de fapt...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.