Cf. art. 271 Cod Penal, privitor la nerespectarea hotărârilor judecătoreÅŸti, "împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreÅŸti se pedepseÅŸte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Cf. art. 324 Cod Penal, privitor la instigarea publică ÅŸi apologia infracÅ£iunilor, "fapta de a îndemna publicul prin viu grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile ori de a comite fapte care constituie infracÅ£iuni, se pedepseÅŸte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Dacă fapta este săvârÅŸită de un funcÅ£ionar public sau de o persoană care implică exerciÅ£iul autorităţii de stat, pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 5 ani. Cu aceeaÅŸi pedeapsă se sancÅ£ionează lăudarea în public a celor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni sau a infracÅ£iunilor".

Potrivit definiÅ£iilor de mai sus, după ce a lăudat Guvernul că îÅŸi încalcă propriile legi ÅŸi că sfidează hotărârile judecătoreÅŸti (de pildă achitând profesorilor drepturile salariale la PaÅŸtele Cailor deÅŸi ele sunt recunoscute acum), ÅŸi după ce a ameninÅ£at judecătorii să se conformeze politicii PDL, nu legilor, Traian Băsescu a devenit un ditamai PreÅŸedinte Infractor.
Doar pentru că poate (ÅŸi poate fiindcă n-a fost oprit la timp, în alte situaÅ£ii, când a încălcat legi considerate de mai mică importanţă), Băsescu s-a năpustit la judecători aÅŸa cum înaintaÅŸul său, Ion Iliescu, nici măcar nu visa.

A doua zi, asociaÅ£iile judecătorilor ÅŸi procurorilor au dat răspunsul printr-un adevărat rechizitoriu la adresa regimului. "Într-un stat poliÅ£ienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care JustiÅ£ia să fie controlată, în care legile se fac de pe azi pe mâine ÅŸi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îÅŸi măresc bugetul, iar pentru JustiÅ£ie nu se găseÅŸte nici măcar mărunÅ£iÅŸ, în care reformele există doar în vorbe ÅŸi prestaÅ£ii televizate, un preÅŸedinte, pe un ton dictatorial, îÅŸi permite să cheme la ordine magistraÅ£ii ÅŸi să-i terfelească în piaÅ£a publică din postura părintelui naÅ£iunii căruia i se recunoaÅŸte dreptul de a-ÅŸi stigmatiza la stâlpul infamiei oamenii legii", au arătat magistraÅ£ii, avertizând totodată asupra unui detaliu pe care preÅŸedintele îl ÅŸtia ÅŸi el, ÅŸi anume că "nerespectarea actului de justiÅ£ie ÅŸi instigarea la această infracÅ£iune atrag repercusiuni tot prin lege stabilite".

DenunÅ£ând că "statul este unicul debitor care îÅŸi permite prin vădit abuz de putere să stabilească, deasupra legii fundamentale, condiÅ£iile în care să-ÅŸi satisfacă creditorii, care nu sunt alÅ£ii decât cetăţenii ţării", magistraÅ£ii - practic - au dezvăluit ce îÅŸi doreÅŸte de fapt preÅŸedintele. În niciun caz o JustiÅ£ie reală, ci una aservită, o JustiÅ£ică, în care dreptatea să se facă pe târguială ("Dreptate mică, după buget, coane Trăienică!"), în batjocura vechiului ÅŸi sănătosului "Fiat iustitia, et pereat mundus"!