Detestatul Laszlo Tokes a oferit încă un motiv celor care l-ar vrea scos din Å£ară legat de coada unui cal sălbatic. Pe 1 Decembrie, când tot românul clocotea de patriotism (sentiment care, desigur, îl animă 365 de zile pe an, astfel încât nu-ÅŸi vatămă niciodată Å£ara prin furt, lene, minciună, mizerie ori indiferenţă), Tokes ne-a oprit fasolea-n gât, repetând în presa de la noi o intervenÅ£ie făcută în ajun la Bruxelles.

Pe scurt, precizând că nu doreÅŸte să redeschidă vechi dispute, chiar dacă încă îl doare că în 1918 Transilvania era ruptă de "Ungaria mamă", ex-episcopul a sărit în "apărarea drepturilor umane ÅŸi comunitare ale maghiarilor ajunÅŸi în ţări străine împotriva voinÅ£ei lor". De data asta, era supărat că, deÅŸi promisese, puterea de la BucureÅŸti (formată din PDL-UDMR, să nu uităm!) nu a înfiinÅ£at un departament în limba maghiară la Universitatea de Medicină din Târgu MureÅŸ. În încheiere, Tokes ura românilor "sărbătoare plăcută", dar le ÅŸi amintea că "dacă teritoriile ni s-au luat, măcar să ni se asigure drepturile minoritare ÅŸi autonomia, aÅŸa cum prevede chiar ÅŸi ProclamaÅ£ia de la Alba Iulia din 1918!". Previzibil, mulÅ£imea de "indignados" cu cocarde tricolore a sărit imediat să-l pună la punct ca "bozgor" duÅŸman al României.

Dacă adevărul istoric ar fi cunoscut, însă, spusele lui ne-ar pune pe gânduri. Căci iată ce spune chiar "RezoluÅ£iunea Adunării NaÅ£ionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918", care fixa "ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român" următoarele: "Deplină libertate naÅ£ională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ÅŸi judeca în limba proprie ÅŸi fiecare popor va primi drept de reprezentare la guvernarea ţării în proporÅ£ie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Egală îndreptăţire ÅŸi deplină libertate pentru toate confesiunile. DesăvârÅŸită libertate de presă, asociere ÅŸi întrunire, libera propagare a tuturor gândurilor omeneÅŸti".

Dacă am ÅŸti ÅŸi alte adevăruri istorice, nu toate roz (Traian Vuia, de pildă, dorea Unirea numai cu condiÅ£ii, în timp ce Iuliu Maniu, ca alÅ£i fruntaÅŸi ai Partidului NaÅ£ional Român din Transilvania, s-a căit pentru pervertirea ardelenilor în balcanismul dâmboviÅ£ean), alta ar fi atitudinea noastră. Åži faţă de unguri, dar ÅŸi faţă de politicienii care trăiesc din sfada interetnică.

Dacă ne-am Å£ine pur ÅŸi simplu promisiunile din 1918, poate că ungurii nu ar mai avea ce cârti ÅŸi, mai ÅŸtii, chiar ar iubi România, iar energiile risipite în gherila româno-maghiară le-am cheltui mai cu spor pentru Å£ara în care locuim cu toÅ£ii. Când vom avea înÅ£elepciunea s-o facem, vom fi cu adevărat o naÅ£iune puternică ÅŸi realmente europeană, nu o mulÅ£ime de troglodiÅ£i care trăiesc permanent cu teama că sunt asediaÅ£i de alÅ£ii, mai puÅ£ini ÅŸi mai slabi decât ei...