PreasfinÅ£itul Sofronie face jocuri politice ÅŸi, după ce a spart în două Eparhia Bihorului ÅŸi Sălajului, mută jumătatea rămasă în jurisdicÅ£ia Mitropoliei de la Sibiu, chit că spiritualitatea orădeană se revendică de la Alma Mater Napocensis, doar pentru ca, odată trecut la cele veÅŸnice mitropolitul nonagenar al Banatului, să-i poată lua el tronul.

De când a ajuns la Oradea, stavrofora Mănăstirii Sfintei Cruci umblă înnebunită după pământurile oraÅŸului, dar n-am auzit ca stareÅ£a, unsă tot din pricini politice cetăţean de onoare, să ia exemplul credincioÅŸilor de rând, pentru a sări în ajutorul năpăstuiÅ£ilor înzăpeziÅ£i de pe alte meleaguri ale Patriarhiei.

Fostul vicar episcopal de la Oradea, Petroniu, ajuns episcop la Sălaj, a strâns cu sila de la preoÅ£i 500.000 de lei ca să-ÅŸi finalizeze un sediu de birouri, dar n-a dat nici el vreun sfanÅ£ pentru amărâÅ£ii de sub nămeÅ£i. Episcopia ÅŸi-a ridicat o catedrală nouă, în care numai candelabrul din bronz aurit are aproape două tone, în timp ce în tot Zalăul nu există nici un centru social sau o cantină pentru săraci.

Însăşi opulenta Patriarhie, condusă de Prea Fericitul (exagerat, chiar, de fericitul) Daniel - care este ÅŸi arhiepiscopul BucureÅŸtilor - a fost surdă ÅŸi oarbă la necazurile oamenilor, deÅŸi din Dealul Mitropoliei până în troienita Ialomiţă nu e decât o aruncătură de băţ. În timp ce reporterii mirenelor televiziuni de ÅŸtiri deveneau salvatori ad-hoc ai oamenilor despre care erau plătiÅ£i doar să relateze, trustul de presă ctitorit de managerul Bisericii Ortodoxe Române (format din ziarul Lumina, postul Trinitas TV ÅŸi agenÅ£ia de presă Basilica) nu catadicseau nici măcar să amintească despre singurul preot din satul Cârlig, comuna Glodeanu, judeÅ£ul Buzău, care dădea pildă, ieÅŸind în fruntea enoriaÅŸilor la deszăpezire, ca un Popa Tanda al zilelor noastre.

Abia la spartul târgului, conducerea BOR a binevoit să-ÅŸi aducă aminte că nefericiÅ£ii de sub zăpezi ar fi meritat un cuvânt de îmbărbătare, postând pe site-ul Patriarhiei un uscat ÅŸi fără de viaţă îndemn ce nu transmite nicio emoÅ£ie, nicio urmă de solidaritate.

Toate acestea se întâmplă taman în perioada în care aflăm ce daruri motorizate primesc de la Guvern, adică din averea tuturor (ortodocÅŸi, catolici, musulmani ori atei), parohiile ÅŸi mănăstirile de pe cuprinsul judeÅ£elor portocalii, după ce un an întreg marea "controversă" a fost cât de firesc este să sponsorizăm vestita Catedrală a Mântuirii Neamului, suportând închiderea a zeci de spitale ÅŸi sute de ÅŸcoli.

După secole în care Biserica Ortodoxă Română a Å£inut cu veniturile bulgăreÅŸti, ruseÅŸti, ucrainene ÅŸi fanariote până s-a contopit cu acestea, lipsa de compasiune a ierarhilor ÅŸi majorităţii slujitorilor de rând de astăzi faţă de bietele mioare de la care îÅŸi trag confortul este o nouă pagină ruÅŸinoasă în istoria acestei instituÅ£ii. O instituÅ£ie care, încă o dată, arată că nu există decât pentru sine însăşi.