Grevă la OTL, populism la politruci

Cine n-ar vrea un salariu mai mare? Sunt convins că oricine are 2.000 de lei şi-ar dori 2.000 de euro, iar altul, plătit cu 15.000 de euro, s-ar simţi şi mai bine cu 30.000. Din acest punct de vedere, angajaţii OTL care au pretins că fac grevă timp de două zile sunt de înţeles: colegii lor, şoferii de la Parlament, iau 4.000 de lei.

În rest, însă, vatmanii şi şoferii OTL nu au scuze. După o săptămână, acţiunea lor poate fi judecată la rece, cu calm. Prima certitudine e că spontaneitatea n-a fost deloc întâmplătoare, "greva" fiind declanşată în prima zi a noului manager. "Să-l luăm tare", şi-or fi spus regizorii, sperând că, pentru a evita un scandal inaugural, acesta se va înmuia pe loc.

Al doilea detaliu, remarcat de toţi orădenii, de la simplul abonat OTL până la primar şi prefect, e că au încălcat legea, neanunţându-şi intenţia cu 48 de ore înainte şi neasigurând o treime din activitate. Consecinţele nu are rost să le repetăm, ideea e că orădenii, başca navetiştii din jur, au fost efectiv ignoraţi. Comparaţiile cu efectele pe care le-ar produce alte categorii profesionale dacă ar proceda la fel sunt şi ele cunoscute, cum de bun-simţ este şi observaţia că nimeni n-a obligat vreun vatman să-şi aleagă meseria asta şi nici nu l-a împiedicat să şi-o schimbe.

Că place, că nu, respingând şantajul, primarul a procedat corect, altfel încuraja acţiuni similare, ceea ce ar fi fost iresponsabil. La fel de logică e decizia OTL de a se adresa justiţiei pentru recuperarea pierderilor, şi mă întreb dacă îşi va asuma cineva vina morală de a-şi fi incitat colegii în condiţiile în care, doar pentru prima zi, prejudiciul a fost cam de 1.300 lei/angajat. E limpede aşadar că, procedând nelegal, oamenii şi-au făcut rău, în ultimă instanţă, chiar lor.

Cui i-a folosit, totuşi, povestea? Doar unor politruci care se dau empatici cu amărâţii, deşi n-au trăit niciodată cu 2.000 de lei pe lună şi nici nu merg cu tramvaiul ori cu autobuzul. Unul dintre ei, Dorin Corcheş, proaspăt şef la ALDE Oradea, s-a trezit să spună, ca de obicei, că Bolojan este de vină, că primarul a fost "agresiv", că din cauza acestuia "în Oradea nu mai ai voie nici măcar să-ţi exprimi un punct de vedere".

Ba chiar a comparat şmechereşte duritatea lui Bolojan cu blândeţea premierului Tudose, băiat de zahăr, care n-a pretins protestatarilor de la Guvern să plece ameninţându-i că în caz contrar îşi pierd locurile de muncă. Evident, însă, cele două cazuri nici nu se compară: protestatarii din Capitală se adună în timpul lor liber şi nu cer salarii în plus, pe când greviştii OTL, dacă tot vorbim de principii, au blocat porţile, obligându-şi toţi colegii să ia parte la protest.

"Greva spontană" a fost un cocktail de şantaj şi populism. În loc să joace după reguli, revendicându-şi drepturile în mod legal, OTL-iştii au mers la cacealma, ca la poker, dar au folosit cărţi de cruce. Cum să le fi ieşit ceva din asta?