Copil fiind, părinţii se străduiau să mă crească după modelul unui văr mai mare, mereu medaliat la olimpiadele de matematică, disciplină de care era realmente pasionat. Visa la o carieră în armată, ca ofiţer de artilerie, specialitate unde matematica e vitală, un comandant de baterie incapabil să calculeze traiectorii fiind de neadmis. Armata l-a refuzat, însă, pe motiv de platfus, deci de talpă, nu de creier, aşa că a făcut Politehnica.
Tot zecist, până ce sistemul i-a mai dat un bobârnac. La un atelier practic, un profesor prezenta grupei de studenţi din care făcea parte un utilaj importat din Germania Federală, cerându-le să caşte bine ochii, pentru că era unic în ţară. Văru-meu, în loc să-şi ţină gura, l-a întrebat ce rost are, dacă în producţie nu se va putea bucura de aşa ceva. A fost şicanat până ce-a trebuit să-şi ceară transferul la seral.
Avea să fie totuşi norocul lui, căci s-a angajat de-atunci la o întreprindere din Timişoara, iar la absolvire avea asigurat un post bun. După Marele Deranj din decembrie ’89 a devenit şef, iar apoi, către finele anilor ’90, a primit o grămadă de oferte de la firmele private ce începuseră să se dezvolte şi la noi. Acum e director la o mare societate de transporturi internaţionale şi câştigă mii de euro pe lună, dar ca inginer se consideră un ratat, fiindcă nu prea are ocazia să fie ingenios.
Mi-am amintit povestea lui zilele trecute, când Inspectoratul Şcolar a anunţat rezultatele simulărilor examenelor naţionale, în aceleaşi tendinţe ce fac ravagii de mulţi ani la nivelul întregii ţări.
Potrivit datelor oficiale, la evaluarea naţională la matematică, 64,40% dintre elevii de clasa a VIII-a, adică o treime din total, nu au reuşit să ia 5-ul de trecere. La română, proporţia a fost inversă: o treime dintre elevi, de fapt 39,31%, au luat exact 5. La simularea Bacului, liceenii din clasele a XI-a şi din a XII-a, au obţinut cele mai mici note taman la proba obligatorie a profilului, adică acolo unde s-ar fi presupus că au cunoştinţele cele mai temeinice. Dintre elevii de a XI-a doar 48,45% ar lua nota 5 la această probă, iar dintre cei de clasa a XII-a, 52,83%. Atenţie, vorbim doar de nota 5, nu despre performanţe!
Nu cred că rezultatele sunt surprinzătoare. Ar fi fost dacă, dimpotrivă, erau mai bune, dacă ar fi consemnat o rupere faţă de anii trecuţi, de când scăderea calităţii absolvenţilor învăţământului obligatoriu s-a accentuat continuu. Sau dacă, prin cine ştie ce minune, calitatea învăţământului superior ar fi peste cea a şcolilor gimnaziale, ceea ce, ştim prea bine, nu e cazul.
Dacă eşti cât de cât lucid, înţelegi de pe acum că viitorul e sumbru rău de tot, că nu doar indivizi, ci generaţii întregi sunt ratate, iar odată cu ele o întreagă societate. Nu doar că nu vom avea ingineri care să conceapă proiecte de dezvoltare, dar vom fi în criză şi de meseriaşi pe care să-i coordoneze. După emigrarea şi pensionarea actualei generaţii de muncitori calificaţi, câţi or mai fi, ne va lipsi, practic, orice şansă să construim ceva prin noi înşine.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.