Despre conferenţiara Smaranda Ionescu nu am scris că a dansat la bară, ci că a plagiat cartea unei ieşence. Despre profesoara Simona Cavalu n-am scris că bea fără sifon, ci că a copiat cartea unui englez. Ambele ne-au dat însă în judecată, pretinzând o grămadă de bani. Probabil doresc să-şi facă himenoplastie profesională...
Totuşi, cum poţi să ai aşa tupeu încât să te dai nepătat când eşti plagiator? Simplu. Există în Universitate o Comisie de Etică, condusă de Cornel Nicu Sabău (foto), care le spală pe infractoare. Asta, chit că a vorbi despre etică la Sorbonica e ca şi cum te-ai aştepta să vezi schituri călugăreşti în Amsterdam.
Când am sesizat furăciunea doamnei Cavalu, comisia n-a luat nicio măsură pe motiv că nu are originalul cărţii şi nu-şi permite 9 dolari să-l cumpere. Nici nu era nevoie, doar le-am dat linkul unde putea fi consultată. E adevărat, poate domnul Sabău nu se ştie cu calculatorul, dar putea ruga o femeie de serviciu să-i arate. Poate că-i clei la engleză, dar un student mai răsărit l-ar fi scos din încurcătură.
Acum, englezul prejudiciat a trimis şi cartea şi şi-a tocmit şi avocat, dar ce face şleahta de eticieni? În loc să analizeze plagiatul, cer să vadă contractul englezului cu avocatul! La ce tupeu au, mă aştept să-i ceară şi spermograma.
Este, clar, caz de targă. Şi, ţinând cont de activitatea ante-universitară a domnului Florian Bodog, îi propun să externeze urgent Comisia de Etică din Universitate, până n-o bagă organele la favorizarea infractorului.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.