De cine divorţează Bolojan?

Consecvent cu sine însuşi şi cu convingerea că nu există subiecte tabu, BIHOREANUL nu putea ignora nici divorţul lui Ilie Bolojan anunţat joia trecută. Motivul e clar: oamenii au dreptul să ştie dacă vieţile politicienilor le pot afecta lor vieţile. Dacă un preşedinte sau un primar suferă de o boală ori are acasă un bai ce-l împiedică să-şi exercite plenar funcţia, cetăţeanul chiar trebuie să afle. Fiecare poate judeca apoi, cum îl duce mintea, inima şi conştiinţa, dacă acel politician îi mai merită sau nu încrederea.

Din acest punct de vedere, nimeni nu are a ne reproşa atenţia dată divorţului din familia Bolojan, chiar dacă, în ciuda mediatizării activităţii sale, primarul s-a străduit mereu să şi-o păstreze departe de orice expunere publică. Singura preocupare putea fi, aşadar, abordarea subiectului. O posibilitate era simpla consemnare a faptului şi atât, tocmai pentru că acest primar, care a evitat el însuşi să apară în lumina reflectoarelor mai mult decât l-a obligat funcţia, nu şi-a scos niciodată la înaintare soţia şi fiicele. Nici măcar când totul era în bună regulă şi imaginea de bun familist îi putea aduce puncte în confruntările electorale.

O altă ipoteză a fost, vorba francezului, căutarea Femeii. Căci, dacă în spatele unui bărbat de succes se află adesea o femeie, atunci când succesul creşte, şi numărul femeilor din viaţa sa ar putea fi mai mare. În cazul lui Bolojan, însă, deşi unii s-au chinuit (sub anonimat, desigur!) să insinueze că infama care i-a rupt mariajul ar fi o consilieră seducătoare, cel puţin până acum nu există niciun indiciu în acest sens. E drept, nimeni nu poate şti ce-o fi în sufletul sau în aşternuturile altcuiva, dar dacă nici măcar propria consoartă nu-l acuză de trădare, de ce să credem în adulter?

Supăraţi că plătesc impozite şi amenzi, probabil destui orădeni ar putea pretinde că, iată, primarul nu e un bun gospodar nici măcar la el în familie, ba chiar că dacă n-am avea un edil divorţat s-ar ieftini nu doar căldura, ci şi benzina. Alţii, obişnuiţi să vadă totul în ceaţă, pot sări să-i impute o lipsă de moralitate care poate chiar şi lor le lipseşte. Ce-ar zice, însă, dacă ar afla că pricina divorţului nu ar fi imoralitatea ci, dimpotrivă, o moralitate cu care nu suntem obişnuiţi, şi că ruptura din viaţa personală a primarului s-a produs pentru că omul, pus trup şi suflet în serviciul public, s-a neglijat pe sine?

Eu cred că i-am putea reproşa lui Bolojan ce face cu propria viaţă doar dacă i-am plăti noi pensia alimentară. Până atunci, însă, văd schimbările în bine din ultimii ani, evidente pentru orice orădean de bună-credinţă. Cei cărora aceasta le lipseşte, deşi adesea au văzut cu ochii lor lumină în biroul primarului la ore la care alţii îşi fac siesta, să se întrebe doar atât: s-au gândit vreodată, în loc de înjurături, să-i trimită în gând dojana "mai vezi-ţi, omule, şi de casa ta!"?