Cu targa la Partid: Ipocrizie, manipulare, hoţie...

Am ajuns să-i iau apărarea, miercurea trecută, ministrului Florian Bodog, scuturat grobian - a câta oară? - de premierul Mihai Tudose, de data asta din pricina imaginilor cu oameni întinşi pe tărgi în holul CAS Bihor.

Pe bună dreptate, scena a stârnit un val de indignare după ce a fost intens difuzată la TV, iar Tudose, ca de obicei în preludiul şedinţei de Guvern, s-a grăbit să-l ia pe Bodog la unşpe metri, deşi CAS nu este în subordinea ministrului Sănătăţii, ci o instituţie autonomă, complet separată de Minister. „Să aflu şi eu cine nu mai lucrează în sistem, începând de astăzi, la Oradea”, a tunat Tudose precum activiştii de pe vremuri, când totul se întâmpla pe loc.

Urmărind scena, am avut senzaţia că în mod ironic heirupismul, populismul tipic PSD-ist, se întorcea, mânuit de premier, chiar împotriva unui ministru PSD-ist. Dar fiindcă detest populismul, heirupismul, am spus pe şleau că Tudose îi făcea lui Bodog o nedreptate. 

Evident, nu dezinteresat, nu fără scop. Ca orice PSD-ist, premierul a ştiut să preia nemulţumirea publicului, să se suie pe valul indignării şi să-l întoarcă, aşa cum Partidul procedează totdeauna, împotriva unor mărunţi acari Păun.

Povestea a fost o oribilă manipulare din toate părţile. În primul rând – o spun conştient că nu sunt deloc popular – chiar din partea „Bunului Samaritean” Viorel Paşca. Întâmplarea face că am fost primul jurnalist care cunoştea, înaintea tuturor celorlalţi, ceea ce urma să se întâmple. Omul, care ţine în casele sale sute de persoane fără adăpost, ştia bine ce face, era conştient ce scandal va stârni.

Era evident că imaginea unor neputincioşi căraţi pe targă în holul unei instituţii cu multe bube va provoca revoltă, că oamenii îi vor înjura pe funcţionarii fără suflet, răcorindu-se astfel pentru umilinţele îndurate la cozi, în faţa unor ghişee unde trebuie să se aplece adesea fără a vedea cu cine au de-a face, pentru ping-pong-ul între CAS şi Finanţe pentru tot felul de hârtii, pentru mizeria din spitale...

Dar, repet, Paşca ştia că după asemenea mutare, pe viitor, când va mai cere acte de la instituţiile statului în numele celor pe care îi adăposteşte, le va primi în baza acestui precedent, că funcţionarii îi vor da tot ce vrea doar ca să scape de el, ca să evite expunerea publică, scandalul.

Oare, însă, opinia publică înţelege că, place sau nu, funcţionarii de la CAS Bihor doar au aplicat legea ad literam, că nu puteau emite un act personal decât titularului sau unui împuternicit? Aşa face, de pildă, şi Casa de Pensii când eliberează biletele de tratament subvenţionate pentru vârstnici în tot felul de staţiuni balneare. Gândiţi puţin: vouă v-ar conveni, de pildă, ca Finanţele să dea altuia adeverinţa voastră de venituri?

Mai-marii statului, însă, s-au grăbit să înghesuie repede-repede cazul într-un şablon cu care, cât de cât, cetăţenii s-au obişnuit, cel al lipsei de omenie a unor funcţionari. Să-l reducă la dimensiunea unei simple neglijenţe birocratice, pentru ca apoi să-l acopere, să bage totul sub preş, să muşamalizeze o cangrenă de sistem.

De ce? Pentru că statul însuşi este cu musca pe căciulă. Statul îi reproşează „Bunului Samaritean” că modul cum îngrijeşte nişte amărâţi este la limita legii sau dincolo de ea (omul şi-ar putea face o fundaţie, dar s-ar lovi de birocraţie şi, în plus, ar trebui şi să se lase verificat la bani, ceea ce se vede clar că nu-i convine, după cum, la fel, nu i-ar conveni să dea explicaţii dacă i-ar muri în ogradă vreunul dintre „locatari”, deci dacă ar comite un fel de „malpraxis”).

Dar tot statul ştie că el este cel care generează astfel de situaţii. Statului nu-i pasă de acei oameni, de aceea îi lasă în plata domnului Paşca, ba chiar îi descarcă cu ambulanţele, ca pe nişte saci de cartofi, în faţa caselor acestuia atunci când respectivii sunt externaţi din cine ştie ce spital ori centru medical care se închide, cum a fost cel din Bratca, din cauza lipsei finanţării.

După ce opinia publică s-a inflamat, asociind imaginile văzute cu cele deja clasice care arată cum oameni fără o mână ori un picior sunt chemaţi periodic în faţa comisiilor medicale, de parcă de la un an la altul le-ar putea creşte la loc membrele lipsă, tot statul a scornit o soluţie, dar una improvizată sub presiunea momentului, la repezeală: să „se dea” un „ordin intern” la CAS, aşa încât un act să poată fi ridicat, în numele titularului, şi de un străin.

Concomitent, ca să pară că statul este intransigent, la CAS Bihor a fost anunţată o descindere a Corpului de Control al ministrului Sănătăţii, deşi - repet - Ministerul Sănătăţii nu are în subordine această instituţie şi nu poate decide concedierea niciunui angajat al ei, mai ales de azi pe mâine, cum pretindea Tudose.

Mişcarea nu e, totuşi, nimic altceva decât joc de glezne. În final, fiţi siguri că după ce totul va fi uitat, nu se va schimba nimic important. Sunt gata să pun pariu că niciun angajat al CAS nu va fi dat afară, iar dacă totuşi „controlorii” Ministerului vor dicta conducerii CAS Bihor o asemenea măsură şi ea va fi pusă în aplicare, judecătorii vor da cu ei de pământ şi victimele vor fi despăgubite, cum se întâmplă de fiecare dată în situaţii de acest fel. Aşa că tot statul, în cele din urmă, le va plăti, din banii tăi şi-ai mei.

Dar statului îi convine. Îi convine pentru că emoţiile produse de povestea de la CAS Bihor au acoperit un alt caz, mult mai grav, descoperit de DNA la Casa Naţională şi la cea a Municipiului Bucureşti, unde 14 angajaţi, în frunte cu şefii, au fost săltaţi pentru hoţii strigătoare la cer. Dacă publicul ar fi mai atent la această afacere, ar înţelege ceea ce deja a devenit un clişeu, şi anume că, pe bune, corupţia ucide!

Aşa cum arată interceptările şi explicaţiile procurorilor din referatele în baza cărora au fost arestaţi, însuşi preşedintele CNAS, pus în funcţie datorită lui „Liviu” (aveţi vreun dubiu cine este Liviu?), şi însuşi şeful pe Capitală al instituţiei, un orădean - Lucian Bara, fiul unui fost decan de la Facultatea de Mediu a „Sorbonicii” noastre - au procedat exact pe dos decât funcţionarii de la CAS Bihor: nu au permis accesul bolnavilor imobilizaţi şi nu le-au dat adeverinţe personal, pentru a nu le deconta servicii medicale celor care aveau nevoie de ele.

De ce? Pentru că, manipulând date personale şi carduri de sănătate, inventau servicii medicale fictive, încasând şpăgi colosale pe baza unor dosare servite de avocaţi şi de intermediari ai unor firme specializate în - vă sună cunoscut? - îngrijiri medicale la domiciliu.  

Ei, bine, dacă în legătură cu scenele de la CAS Bihor consider că Bodog a fost luat la ţintă de premier fără temei, iar vina ministrului orădean este doar că acceptă rolul de cârpă utilă propagandei, menirea de a ne arăta ce dur este (nu doar cu băncile) domnu’ Mişu „Terente” Tudose, cu aceeaşi tărie cred că Bodog e cât se poate de vinovat în afacerea de la CNAS şi de la Casa de Sănătate a Municipiului Bucureşti. Acolo nu a trimis, însă, niciun corp de control. Despre asta tace ca un peşte.

De ce anume, nu cred că e aşa greu de înţeles. Pentru că acolo buba e cu adevărat groasă, acolo nu este vorba de un simplu abuz funcţionăresc, ci de o mafie organizată pentru fraudarea sistematică, zi de zi, a banilor publici de către ticăloşii de Partid. Adică de propriii tovarăşi ai lui Bodog.

Acesta „nu se bagă”, în al doilea rând, pentru că şeful CNAS a fost numit datorită amiciţiei cu „Liviu”, iar în aceste condiţii cum să se atingă de el? După ce jupânul de Teleorman şi al întregii Românii, dintr-un nimic provincial, obişnuit cu combinaţii mărunţele, l-a făcut a doua oară ministru? După ce, în ciuda incompetenţei din mandatul Guvernului Grindeanu, l-a păstrat şi în Guvernul Tudose?

În al treilea rând, pentru că este evident că necunoscutul din Oradea pus hop-ţop la şefia Casei de Sănătate Bucureşti n-a ajuns de capul lui în acea funcţie, ci sprijinit de Partid şi, probabil, chiar de Bodog însuşi, căruia i-a fost tovarăş la Facultatea de Medicină din Oradea.

Dacă Partidul şi Statul şi-au dovedit „grija deosebită” pentru mărunţişul de la CAS Bihor, cu privire la hoţiile criminale din vârful Sistemului nu scot niciun cuvânt. În schimb, cum ştim, mafioţii fac tam-tam fără încetare, încercând să ne prostească (şi chiar reuşind) că Sistemul nu sunt ei, ci „Binomul” format exclusiv din SRI (şi, mai nou, ce paradox, doar din DNA).

Ne picură întruna că acest DNA trebuie decapitat, castrat, că procurorii comit abuzuri îngrozitoare împotriva politicienilor, că persecută aleşii Poporului, iar prin ei Poporul însuşi. Că singurii vinovaţi de care ar trebui să se ocupe sunt aceşti acari Păun - funcţionari, asistente, medici din spitale, luaţi la ochi cel mult pentru plicul de la pacient, nu şi pentru, Doamne fereşte, trucarea licitaţiilor la achiziţia a tot felul de echipamente.

Săptămâna trecută, aşadar, am avut un caz-şcoală de manipulare, de deturnare a atenţiei de la ceea ce e cu adevărat important la ceea ce este doar spectaculos. Operaţiunea le reuşeşte mafioţilor ce formează Sistemul pentru că se bazează pe emoţia noastră, pe nebăgarea de seamă, pe ipocrizia noastră chiar. Pe faptul că suntem creduli, mereu gata să plecăm după fentă.