Crăciun şi boicot

Fie ca Sfintele Sărbători să vă aducă...

Staţi liniştiţi, n-am luat-o razna. Ştiu bine că cititorii BIHOREANULUI sunt prea inteligenţi pentru a înghiţi prefabricate de Crăciun, iar pe de altă parte eu însumi, deşi nu sunt imun la "spiritul sărbătorilor", am de mult oroare de urările tipizate bune de expediat cunoscuţilor "din obligaţie", prin sms-uri. Deci departe gândul de a vă debita platitudini de sezon. Cine vrea din astea, n-are decât să citească felicitări!

Într-un fel, însă, tot despre Crăciun, dar nu numai, sunt şi rândurile de mai jos, prilejuite de unul dintre gesturile cele mai frumoase pe care le putea face un personaj al vieţii publice din România. Este vorba despre episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea, care în Ajunul Crăciunului s-a adresat conducerii lanţului de magazine Real, protestând că îşi obligă angajaţii să lucreze de sărbători. "Cerem Real România să renunţe la lăcomie, să-şi schimbe decizia şi să respecte dreptul muncitorilor de a-şi petrece Sărbătorile cu familiile şi prietenii lor", a spus episcopul, arătând că doar un echilibru între muncă şi viaţa privată poate asigura succesul companiilor, iar în balanţă trebuie să fie pus şi respectul pentru valorile familiei şi pentru tradiţii.

Pentru marele public, chestiunea pare nouă, dar nu e. Am mai auzit pastorale în care era criticată lăcomia corporatistă ce transformă oamenii în sclavi, dresându-i întru competiţie şi chiar întru înşelarea propriilor semeni (bunăoară prin false promoţii, înainte de care preţurile sunt mărite ca să poată fi apoi "reduse", dar şi prin vânzarea unor produse dăunătoare sănătăţii). La fel, auzisem înainte şi o pastorală în care politicienii erau aspru dojeniţi fiindcă, sub pretextul crizei, tăiaseră salarii şi ajutoare sociale fără discernământ, dovedind astfel că, oricât de multe fonduri ar aloca din banii publici pentru biserici, nu le pasă de însăşi valoarea supremă a Creaţiei - viaţa oamenilor.

Protestul făcut public zilele trecute de episcopul greco-catolic e mai mult decât un act teologic. Este un gest de igienă socială şi de umanism rarisim într-o ţară în care fiecare e pe cont propriu. Vai, cât mi-ar fi plăcut să aibă aceeaşi grijă şi omologul său ortodox, dar se vede treaba că, la fel ca şefii săi care aspiră la măgăoaie gen Catedrala Mântuirii Neamului, Prea Sfinţitului din strada Roman Ciorogariu nu-i pasă. Şi da, mi-ar fi plăcut ca o asemenea preocupare să fi avut intelectualitatea, măcar cea "umanioară", formată din medici, psihologi şi sociologi, ascunsă în turnul de fildeş după modelul mult mai celebrilor "intelectuali ai lui Băsescu", orbi la prăpădul din jur.

Protestul împotriva lipsei de umanism, însă, l-am putea duce mai departe fiecare dintre noi. Eu, de pildă, mă gândesc să identific şi firmele politrucilor care îngăduie încălecarea omului de către om, zi de zi şi în proporţie de masă, şi să refuz să le fiu client. Ar fi un bun început. Se mai bagă cineva?...