Cinstiţii de la OPC

E clar că angajaţii de la Protecţia Consumatorului au o problemă. La câte flagrante s-au făcut în instituţie, de la şef până la slujbaşul de rând, s-a creat impresia că arestarea restului personalului este doar o chestiune de timp. Aşa că oamenii riscă să intre în folclor iar termenul de hoţ să fie înlocuit cu cel de opecist.

Dacă acest fenomen de la OPC ar fi unul izolat, azi România era o Elveţie a Balcanilor. Dar înmulţiţi fenomenele de luare de şpagă de la OPC cu 10 sau 20, cam câte instituţii au dreptul să amendeze agenţii economici, şi veţi realiza de ce în ţara asa nu avem nicio şansă ca lucrurile să meargă bine.

Cei un milion de bugetari care taie frunze la câini nu sunt atât de nocivi pentru că iau salarii de la stat, ci pentru că mai şi cer şpăgi şi fac abuzuri. S-a ajuns până acolo încât şi cei de la Direcţia Sanitar Veterinară pot controla localuri şi da amenzi. Ba mai mult, taie şi facturi pentru efectuarea controalelor de parcă birtaşii, masochişti, ar vrea să le vadă mutrele trimestrial. Cunosc un caz în care un nea Caisă din ăsta, încă nearestat, a cerut aviz că apa este potabilă, deşi localul era branşat la reţeaua oraşului.

Nu demult scriam despre jaful de la ITM, unde soţia era directoare şi soţul avea firmă de consultanţă în domeniu. Angajatorii erau strânşi cu uşa şi, ca să scape de amenzi, îl luau pe soţul madamei drept consilier pe probleme de muncă. Cât despre ce se întâmplă la nivel naţional, ar mai fi de povestit 100 de ani...