Primarul o ia în barbă pentru fiecare copac tăiat din Oradea. Pe principiul "peştele de la cap se împute", fiecare ordin de tăiere a unui arbore pare livrat din pixul mai-marelui, astfel toate înjurăturile pleacă automat spre cabinetul nr. 1. La fel cum Ceauşescu îşi şifona imaginea şi pentru tâmpeniile făcute de subalternii lui, şi Ilie Bolojan o încasează pentru întreg aparatul pe care îl dirijează.
Iar, dacă tot vorbim de dictatori, trebuie să admitem că ei nu pot face prea mult rău de unii singuri. Între pixul primarului şi lama drujbaşului trebuie să mai existe nişte personaje tehnice şi birocratice care să faciliteze ororile. Pornesc de la premisa (şi speranţa) că mâna măriei sale edilul nu poate pune la pământ sute de arbori, aşa cum mâna lui nea Nicu dărâma cartiere în anii betonării României.
Vineri dimineaţă, în cartierul meu au fost condamnaţi la moarte nişte copaci nevinovaţi care, chipurile, stăteau în calea unei parcări. Pentru proiectanţii parcărilor integrarea arborilor existenţi în proiect pare ceva inimaginabil şi neacceptabil. Dacă e musai să tai 3 copaci pentru a face 6 locuri de parcare, hai să zicem că soluţia poate fi cât de cât justificată şi acceptabilă. Dar dacă mai tai unul doar pentru a înghesui un al şaptelea loc, eficienţa piere, iar acţiunea seamănă a execuţie romanoviană. Domnilor proiectanţi, o parte din vină vă aparţine!
Acum mulţi ani, Primăria a preferat să dea unei biserici un teren numa' bun pentru o parcare supraetajată, suficientă pentru 6-7 blocuri. Primăriei chiar îi trebuie un glob de cristal din care să afle că, în viitorul imediat, numărul autoturismelor va creşte? Cert e că, în locul unei parcări civilizate, s-a ridicat ditamai biserica pentru câţiva derutaţi spiritual care o frecventează. Acum se parchează pe iarbă şi pe trotuar, iar popa ne dă slujbe prin difuzoare ilegale şi imorale. Şi pe cei care au facilitat această aberaţie îi pun pe lista vinovaţilor pentru arborii căzuţi.
Verile vor fi tot mai toride, iar umbra tot mai scumpă. Poluarea creşte, iar noi tăiem arborii şi omorâm iarba cu maşinile. Viitorul sună bine doar în statistici, în vreme ce realitatea din teren se deteriorează pe zi ce trece. Parcă fiecare dintre noi e un Terminator trimis din viitor nu să îl salveze, ci să-l saboteze. De câte ori ne urcăm în maşini pentru drumuri pe care le-am putea face şi pe jos, cu tramvaiul sau cu bicicleta, intrăm şi noi pe lista respectivă.
Pe dumneavoastră, domnule primar, vă tai de pe lista vinovaţilor cu o singură condiţie: să opriţi măcelul înainte de a fi prea târziu. Aveţi puterea aceasta! Soluţii alternative există, trebuie doar să le doriţi. Oradea a câştigat acum câţiva ani un premiu pentru cel mai verde oraş, dar taie la copaci mai ceva ca braconierii din pădurile nepăzite ale ţării. Drumul e fără întoarcere, căci, vorba poetului, "ce-ai omorât omorât rămâne". Vă place Zaharia Stancu, domnule Bolojan?
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.