Candidat la Primărie

Anul acesta, oferta partidelor pentru fotoliul de primar al Oradiei pare mai bună decât cea pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean. Sigur, partidele mici încă nu şi-au desemnat candidaţii, dar aceştia oricum nu au alt rol decât să facă ceva rumoare în timpul campaniei. Aşa că la judeţ, cu mici excepţii, se întrezăresc aceleaşi figuri vechi şi, vrei-nu vrei, uzate.

La Primărie, domnii Bolojan, Cseke şi Groza au capacitatea de a genera teme şi proiecte noi pentru viitorul oraşului. Din start se vede că fostul ministru UDMR-ist merge pe o strategie cu bătaie lungă, de a repune Oradea pe harta marilor oraşe ale ţării, în vreme ce Bolojan se axează pe administrarea cu o mână de fier a municipiului. Şi cred că cele două strategii nu se exclud una pe alta.

Din păcate, însă, oamenii noştri politici s-au obişnuit să facă strategii pe maximum patru ani, cât ţine un mandat. Mai mult chiar, bântuiţi de sindromul Meşterului Manole, trei ani se plâng de greaua moştenire şi caută cu orice preţ să distrugă tot ce a făcut predecesorul. E ca atunci când aduci un zugrav în casă, iar primul lucru pe care-l face meseriaşul este să veştejească activitatea colegului de breaslă care a dat cu bidineaua înaintea lui.

Nu avem cum să progresăm dacă ne chinuim să o luăm veşnic de la zero, dacă nu acceptăm să călcăm pe treapta pusă de cei de dinaintea noastră. Poate de aceea n-ar strica să avem un alt tip de abordare. Viitorul primar să-i adune pe toţi contracandidaţii săi şi să încerce să pună în operă ideile acestora care se dovedesc valoroase pentru oraş. Numai aşa vom avea cu adevărat un primar şi nu un simplu zugrav.