Bolojan l-a numit pe Horea VuÅŸcan măscărici ÅŸi băiat de bani gata. Dacă în ce priveÅŸte chestia cu "de bani gata" are dreptate, Å£inând cont ce consum ridicat are junele VuÅŸcan, cu "măscăriciul" a dat-o în bară. Pentru că numai măscărici nu poÅ£i fi numit când ai la activ uciderea a trei unguri.

Adevărul e că pe primar îl lasă nervii când vede că singurul său opozant local este ÅŸeful unui partid ai cărui membri sunt mai puÅ£ini decât prietenii de pahar pe care Horică îi are într-o singură seară la crâÅŸmele de sub Pasaj.

UDMR-ul nu mai deschide gura în faÅ£a primarului de când acesta le-a astupat-o cu regii mănoase ca Apă-Canal sau cu secÅ£ia cimitire a RAPAS. PesediÅŸtii stau ÅŸi ei în banca lor de când ÅŸefii au fost la rândul lor răsplătiÅ£i cu niscaiva demnităţi, iar PDL-ul e practic inexistent de când vo(d)calul Mircea Matei a plecat la BucureÅŸti.

De înÅ£eles, deci, că edilului ÅŸef i-a sărit Å£andăra când VuÅŸcan a profitat de nemulÅ£umirile ioÅŸioÅ£ilor după scumpirea gigacaloriei. Frustrarea lui Bolojan e cu atât mai mare cu cât ÅŸtie că tocmai prin preÅ£ul preferenÅ£ial oferit celor din IoÅŸia se află în afara legii. Primăria nu poate subvenÅ£iona preÅ£ul gigacaloriei decât din venituri proprii, altfel va veni peste el ÅŸi Prefectura, ÅŸi Camera de Conturi.

În ce priveÅŸte lupta între Bolojan ÅŸi titanul politic VuÅŸcan, nu pot trage decât o amară concluzie. Dacă toÅ£i tinerii activiÅŸti sunt de teapa lui alde Horică, putem, fără regrete, să tragem apa pe viitorul luminos al naÅ£iunii.