Ianuarie 2013. Primesc înştiinţare de la Finanţe: pentru că în 2004 nu am achitat 312 lei la CAS, trebuia să plătesc 1.083 lei în X zile. Nedumerit, sun la "o pilă" de la CAS, să aflu ce şi cum. Îmi zice: "Apari cu contribuţie neplătită pe drepturile de autor din anii trecuţi". Bun, ce e de făcut? "Mergi la Finanţe, scoate-ţi adeverinţele de venituri pe 2004-2009 şi vino din nou".
La Finanţe, coadă. Dau 120 de lei pe adeverinţe, că nu-s pe gratis. Apoi din nou la CAS. "E clar, datoria e din 2004", mi se zice. Mă enervez: de ce am fost anunţat după 9 ani, când legea zice că după 5 ani datoriile fiscale se prescriu? "Păi, aţi mai fost anunţat în 2009". Cum, întreb. "La adresa cutare. Uitaţi, a semnat cineva de primire". Dar nu mai locuiesc acolo de 7 ani, iar semnătura nu-i a mea. "Asta e! Oricum, numele vă apare pe site-ul CAS şi se consideră că aţi fost anunţat".
Mă întorc la Finanţe. Zic că n-am avut parte de o înştiinţare reală a datoriei şi întreb dacă pot da "Statul" în judecată. "Puteţi, da' degeaba. Tot o să plătiţi. Până acum pe chestia asta ne-au dat mulţi în judecată, dar au pierdut toţi". Mă consolez. "Asta e!". Consult un avocat şi-mi confirmă şi el: "Legea nu-ţi lasă nicio portiţă!".
Aştept să iau leafa, să am din ce plăti. Între timp, tot de la Finanţe, altă bucurie: mi s-a pus poprire pe conturi. Şi pe cel în care "intră salariul" pe card, şi pe cel de la banca unde plătesc ratele pentru un credit. Întreb colega contabilă: ce urmează? Îmi răspunde: "Orice ban găseşte Fiscul în orice cont pe numele tău, ţi-l ia. Dacă îţi intră salariul pe card, banii merg automat la Finanţe. Dacă plăteşti rata la bancă, banii intră la Finanţe, nu pentru plata ratei. Aşa poţi rămâne restant cu rata şi intri şi pe lista neagră a băncilor". Deci, fundătură!
N-am ce face. În ziua de leafă merg la Finanţe să scap de problemă. Întîi la "executări silite", unde aflu că datoria a mai crescut ("penalităţi!") cu încă 40 de lei (din ianuarie până în februarie). Apoi la registratură, să fac o cerere de compensaţie (că şi Fiscul avea să-mi restituie ceva mărunţiş după ce anii trecuţi mi-a impozitat veniturile mai mult decât trebuia). Pun cererea, apoi sunt trimis la Trezorerie, la ghişeul 13, unde dau "hârtiile". De acolo sunt pasat la ghişeul vecin, 12, unde în sfârşit dau banii şi primesc chitanţa.
Mă întorc la executări silite, las o copie şi întreb: gata? "Nu. Veniţi peste câteva zile să vă luaţi certificatul fiscal (altă coadă, altă taxă, altă distracţie!). Altfel, o să vi se reţină în continuare orice ban intră în conturi". Dar nu anunţă Finanţele că nu mai am datorii, nu ridică poprirea? "Asta e treaba dumneavoastră. Noi anunţăm numai când luăm banii". Mă turez din nou: deci o să mai fac nişte drumuri, o să mai stau la cozi şi o să mai scot alţi bani din buzunar.
Mă întreb, pentru prima oară în viaţă, cine mă pune să lucrez de dimineaţa până seara doar ca să fiu jecmănit în aşa hal. De ce naiba n-am ales să trăiesc "la negru"?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.