AÅŸa cum românii spun «adidaÅŸi» pantofilor de sport ÅŸi «xerox» fotocopiatoarelor, la fel, în MureÅŸ, acolo unde doctorul Raed Arafat a iniÅ£iat cu surse private cel mai performant serviciu public, oamenii spun salvării SMURD «Arafatu'». 

Pe acest om l-a demascat Traian Băsescu ca "duÅŸman" ÅŸi "stângist" după ce în 2010 tot el îl decorase. De ce s-a sucit? A descoperit între timp, cu nenumăratele sale servicii secrete, că părintele SMURD complota contra României? Că plănuia atacuri teroriste? Că transforma ambulanÅ£ele în maÅŸini-capcană? Sau măcar că voia să intre într-un partid de stânga? Nici vorbă! "Crima" palestinianului mai român decât nevertebraÅ£ii portocalii era opoziÅ£ia faţă de proiectul aÅŸa-zisei legi a sănătăţii, care dădea startul celui mai mare tun din 1990 încoace, luând o sumă uriaşă de bani publici ÅŸi făcând-o plocon unor privaÅ£i.

În 7 ani de domnie, Băsescu a distrus tot ce-a atins. Săptămâna trecută, pe ruinele "statului asistenÅ£ial", peste care a ctitorit un "stat modernizat" în sfârÅŸit inapt să asigure servicii normale de administraÅ£ie, de ordine publică ori de educaÅ£ie, el a comis însă marea greÅŸeală a vieÅ£ii. După ce s-a luat de jurnaliÅŸti, de profesori, de medici, de funcÅ£ionari, de poliÅ£iÅŸti, de Rege, de oricine i-a stat în cale lui sau despre care doar i s-a părut că-i stătea în cale, Căpetenia Triadei PDL-UDMR-UNPR s-a năpustit bezmetic împotriva unui profesionist care din nimic a creat ceva, care a spulberat convingerea mioritică potrivit căreia în România nu se poate face nimic ÅŸi a demonstrat că ba se poate, dacă eÅŸti bine pregătit, bine intenÅ£ionat, onest ÅŸi tenace.

Băsescu ÅŸi-a etalat uriaÅŸa micime, ÅŸi de caracter, ÅŸi în raport cu demnitatea pe care o ocupă. În plus, după ce a declarat război oral "sistemului ticăloÅŸit", s-a dezvăluit ca fiind, de fapt, promotorul "băieÅ£ilor deÅŸtepÅ£i" din sănătate. Doar opoziÅ£ia societăţii l-a făcut ca, la finele aceleiaÅŸi săptămâni, să-l pună pe Boc să retragă proiectul (ca ÅŸi cum legea n-ar fi fost creaÅ£ia Cotrocenilor, ci a micuÅ£ului premier!), bătându-ne tuturor obrazul că nu merită poporul acesta neghiob aÅŸa mare reformist ca el!

Spuneam că 2012 va fi anul alegerii între democraÅ£ie ÅŸi dictatură, dar nu credeam că alegerea va fi chiar între viaţă ÅŸi moarte. Ei, bine, se pare că asta e opÅ£iunea reală: ori pro, ori contra celor care distrug puÅ£inii "ArafaÅ£i" pe care îi are societatea în toate domeniile, de dragul - cică - al modernizării statului.

Iată că, pentru prima oară, protestul ferm, coerent ÅŸi nepartinic al românilor a fost mai puternic decât apucăturile faraonice ale preÅŸedintelui ÅŸi decât apetitul pentru bani al celor care îl susÅ£in. Retragerea lor (cel puÅ£in temporar) dezvăluie cât de simplu e ca dreptatea să triumfe asupra samavolniciei: oamenii să aibă curajul să le spună răspicat NU!

Ce bine era dacă ÅŸtiam secretul ÅŸi înainte de "legea" educaÅ£iei, de cea a pensiilor ori de amputarea salariilor...

PS: Întrucât s-a ascuns în toată dezbaterea ÅŸi, în loc să-l sprijine, s-a mulÅ£umit să primească demisia lui Arafat, ministrului Ritli, a cărui numire o salutasem, poate să-i fie măcar jenă! La fel ÅŸi UDMR-ului.