Săptămâna trecută a avut loc cea mai aÅŸezată dezbatere despre Aeroport, la care au participat reprezentanÅ£ii celor mai importante companii din Bihor ÅŸi câÅ£iva politicieni (au lipsit PDL-iÅŸtii): preÅŸedintele Consiliului JudeÅ£ean, Radu Å¢îrle, vicele Alexandru Kiss, primarul Ilie Bolojan, trei deputaÅ£i, plus vreo zece consilieri judeÅ£eni ÅŸi municipali.
Nu Å£in minte ca despre acest subiect să se mai fi discutat vreodată timp de trei ore nici măcar la CJ, forul în subordinea căruia se află Aeroportul. M-a mirat de unde, brusc, atâta interes. Pe de o parte, faptul că proiectul de modernizare depus la Ministerul Transporturilor (ÅŸi blocat tot acolo doi ani) va fi finanÅ£at cu fonduri europene e deja un secret al lui Polichinelle, cunoscut de toată lumea. Pe de altă parte, nu am înÅ£eles de ce, în aceste condiÅ£ii, abia acum s-a trezit toată lumea că Aeroportul e la fel de necesar Bihorului precum sângele din vene.

Abia apoi m-am dumirit: tocmai fiindcă ÅŸtiindu-se că proiectul va fi aprobat, măreaÅ£a realizare trebuie revendicată de toÅ£i. Pentru că, dacă înfrângerea e mereu orfană, victoria totdeauna are mulÅ£i părinÅ£i, cu atât mai mulÅ£i cu cât urmează un an electoral. AÅŸa că acum se pregătesc de laude până ÅŸi cei care în 2008 vorbeau despre mutarea Aeroportului la naiba-n patru, pe la Diosig sau Valea lui Mihai, cică pentru a atrage clienÅ£i ÅŸi de la DebreÅ£in, Sălaj ÅŸi Satu Mare, chit că în nordul judeÅ£ului solul e nisipos, infrastructură nu există ioc, iar vântul ÅŸi ceaÅ£a ar Å£ine închis aeroportul jumătate din an. Totul doar pentru ca cele 140 de hectare dintre Oradea ÅŸi Nojorid să fie "disponibilizate" ÅŸi scoase la mezat pentru un nou, aÅ£i ghicit, "ansamblu rezidenÅ£ial". (De altfel, liderul UDMR spunea pe ÅŸleau că iniÅ£iativa i-a aparÅ£inut, iar aliaÅ£ilor PDL-iÅŸti, de atunci, ca ÅŸi de acum, le-a plăcut aÅŸa tare încât ulterior au spus public că ideea a fost a lor!).

Adevărul e, deci, că dezbaterea încropită taman în ajunul modernizării a fost mai degrabă un congres al muÅŸtelor la arat pentru că, din toÅ£i participanÅ£ii, extrem de puÅ£ini au crezut în reuÅŸita proiectului. Iar dintre aceÅŸtia cel mai mult s-a detaÅŸat, place sau nu, ÅŸeful CJ, Radu Å¢îrle, cel care ÅŸi-a vândut ÅŸi sufletul (politic vorbind), acceptând să reintre în PDL doar cu această garanÅ£ie, după ce tot el, cu trei ani în urmă, îi acuza pe pedeliÅŸti că nu văd în Aeroport decât un tun imobiliar. Asta-i ironia: cel care a crezut fanatic în proiect va eÅŸua politic după ce, cum-necum, l-a impus, în vreme ce sabotorii se vor împăuna cu o reuÅŸită pe care nu ÅŸi-au dorit-o.

Măcar pentru atât, că ÅŸi-a îngropat imaginea în pista Aeroportului aÅŸa cum a zidit-o ÅŸi Manole pe Ana în zidul bisericii, eu voi spune, mai în glumă, mai în serios, "Aeroportul Radu Å¢îrle". Chiar dacă omul ăsta o să "zboare" din politică pentru altele (să zicem Muzeu), Aeroportul rămâne.