Că românii sunt o turmă de oi condusă de o haită de lupi nu mai e niciun secret de câÅ£iva ani buni. Anul acesta, însă, e cel mai important dintre toÅ£i cei 22 scurÅŸi din 1989 încoace, pentru că vor fi alegeri, iar în joc nu mai este doar prosperitatea, ci chiar libertatea pentru care a avut loc ceea ce, justificat sau nu, numim "RevoluÅ£ia".

De ce, nu e greu de spus. E doar dureros: Guvernul al cărui ÅŸef de facto, de trei ani, nu e bietul Boc, ci personajul care a condamnat comunismul, dar a ridicat securismul pe cele mai înalte culmi - mă refer, evident, la preÅŸedintele Traian Băsescu - conduce România total pe lângă ce vor românii ÅŸi paralel cu democraÅ£ia, iar "trendul" e tot mai periculos.

Ceea ce părea acum trei ani o binevenită primenire a clasei politice, alegerile uninominale, în loc să asigure o oarecare independenţă a parlamentarilor faţă de partide în interesul alegătorului, au produs o inflaÅ£ie de deputaÅ£i ÅŸi senatori tineri care nu s-au remarcat decât fie ca bufoni, fie ca tâlhari, fie ca trompete ale ÅŸefilor de partid. Ba, mai rău, adesea au întruchipat tustrele relele la un loc.

Altă ticăloÅŸie a fost soluÅ£ia amorală numită cinic Uniunea pentru Progresul României, dar cunoscută (pe bună dreptate, căci care progres?) ca UNPR. Fără să fi participat la alegeri, născocirea asta ne conduce, totuÅŸi, în cârdăşie cu PDL ÅŸi UDMR. Dacă facem comparaÅ£ia cu fotbalul (la care se pricepe toată lumea), e ca ÅŸi cum o echipă neînscrisă în niciun campionat ÅŸi-ar adjudeca Liga Campionilor!

Aceste toxine au otrăvit România, prin tăieri sălbatice, în timp ce banii ţării sunt tocaÅ£i pe aiureli, prin distrugerea micilor firme, prin adoptarea frauduloasă a celor mai importante legi, de la cea a educaÅ£iei până la cea a sănătăţii (aceasta miÅŸeleÅŸte ascunsă prin punerea ei în "discuÅ£ie" tocmai între Crăciun ÅŸi Sf. Ion).

Cel mai mare rău produs, însă, e pervertirea totală a gândirii, vorbirii ÅŸi acÅ£iunii publice. CompetiÅ£ia s-a transformat în adversitate de tip "care pe care", presa (cea care încă n-a fost exterminată) e sufocată de putere cu boicot ÅŸi filaj, iar de opoziÅ£ie cu isterii ÅŸi fanfaronade. Rezultatul fiind exact cel dorit de cei care ne conduc: dezgustul ÅŸi, mai ales, dezinteresul de politică, sădirea convingerii generale că "toÅ£i sunt la fel" ÅŸi, în consecinţă, că nimeni nu merită încredere.

Pe strategia asta mizează, de fapt, puterea în acest an decisiv, când se joacă însăşi democraÅ£ia ÅŸi libertatea pe termen lung. Cetăţenii să stea liniÅŸtiÅ£i departe de politică, ca niÅŸte oi care să-ÅŸi pască în liniÅŸte porÅ£ia de păşune, fără să-i treacă prin cap că, atunci când o să sune ceasul, o s-o sfâÅŸie lupii.

AÅŸadar, asta-i întrebarea, cred eu: o să ne pese de ce fac "ăştia" cu noi sau o să ne rumegăm fiecare raÅ£ia de "furaj" până ne vine rândul fiecăruia, rând pe rând?...