E oficial: în Bihor avem doi daci şi un eschimos. La un an şi trei luni după marele recensământ din 2011 ştim populaţia stabilă

Şefa Direcţiei Judeţene de Statistică, Dana Paşc, şi adjunctul acesteia, Zoltan Krausz, au prezentat vineri, într-o conferinţă de presă în care au oferit şi explicaţii, rezultatele primului recensământ naţional al populaţiei şi locuinţelor realizat după aderarea României la UE, în octombrie 2011, la nouă ani distanţă după cel precedent, din 2002.

Pregătiri proaste, salarii mici, heirupisme

Dana Paşc a subliniat că activitatea de recenzare a fost mai dificilă ca oricând, deşi în ea s-au implicat mai multe instituţii ale statului (în Comisia Naţională de Recensământ fiind reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Educaţiei, Ministerului Sănătăţii etc.) În plus, în ultima etapă a activităţii, cea de verificare şi validare a datelor culese, au intervenit două aspecte care au îngreunat şi mai mult lucrurile: fenomenul dublei înregistrări a CNP-urilor şi cel al subînregistrării.

Cauzele sunt multiple: pregătirile defectuoase, faptul că recensământul a fost efectuat într-o perioadă de criză, în care recenzorii au fost plătiţi foarte prost (motiv pentru care mulţi recenszori nemulţumiţi de cei 500 lei primiţi pentru aproape două săptămâni de muncă de dimineaţa până seara, au şi renunţat după numai o zi de activitate) sau perioada de desfăşurare a fost foarte scurtă (doar 11 zile, faţă de o lună în Ungaria sau două luni în alte ţări europene).

"Din aceste motive s-a decis ajustarea datelor colectate din teren cu cele din bazele de date ale administraţiei. Concret, s-au comparat datele noastre cu cele de la Evidenţa Populaţiei, de la ANAF, CAS, Registrul de Evidenţă a Salariaţilor, Casa de Pensii, Ministerul Educaţiei", a spus Dana Paşc, pentru a explica operaţiunile făcute de statisticieni pentru "a scoate la iveală" existenţa locuitorilor.

Ce au numărat recenzorii

De asemenea, şefa Direcţiei de Statistică a precizat că la recensământ au fost colectate doar datele populaţiei stabile, la fel ca în toate ţările europene. Adică, doar persoanele cu cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care la momentul recensământului se aflau pe teritoriul naţional sau erau temporar absente (fiind plecate în în străinătate pentru mai puţin de 12 luni), persoanele cu cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie venite în România pentru o perioadă de minim 12 luni ori cu intenţia de a rămâne cel puţin 12 luni care aveau reşedinţă în ţară, precum şi persoanele cu cetăţenie română plecate în străinătate în misiuni militare, diplomatice, consulare şi comerciale oficiale.

Aşadar, nu au fost cuprinse în populaţia stabilă persoanele cu cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecate în străinătate pentru mai mult de 12 luni şi nici persoanele cu cetăţenie străină su fără cetăţenie venite în România pentru mai puţin de 12 luni.

În fine, au fost recenzate, dar fără a fi înregistrate, persoanele cu cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care la momentul recensământului erau plecate din ţară cu întreaga familie şi nici persoanele care au refuzat explicit sau tacit recenzarea.

Câţi şi cum suntem în Bihor

În ce priveşte datele finale, validate, pentru judeţul Bihor, situaţia relevată în urma recensământului nu surprinde cu nicio excepţie.

Astfel, populaţia stabilă a judeţului a scăzut la 575.398 persoane (cu 24.800 mai puţine decât în 2002), iar cea a Oradiei a scăzut la 196.400 persoane (mai puţin decât se credea în iarnă, când datele preliminare vorbeau despre o cifră de 180.000 de orădeni). Pe lângă Oradea, celelalte oraşe cu populaţie mai multă s-au dovedit a fi Salonta (17.700 locuitori) şi Marghita (15.800 locuitori). Comunele cu cei mai mulţi locuitori stabili sunt Sânmartin (9.600), Tinca (7.800) şi Popeşti /7.400), iar cele cu cea mai mică populaţie Şinteu (1.000 locuitori), Spinuş şi Viişoara (câte 1.300).

În mediul urban trăiesc 283.000 persoane, adică 49,2% din totalul populaţiei judeţului, cu 1,6% mai puţin decât la recensământul din 2002, fenomenul fiind explicat prin migraţia considerabilă a orădenilor cu dare de mână în cartiere rezidenţiale din comunele limitrofe.

Un semnal de alarmă e structura de vârstă a populaţiei, întrucât persoanele de peste 65 de ani formează deja 15,1% din totalul populaţiei, persoanele mature (între 25-64 ani) ocupă o pondere de 55,7%, în timp ce copiii şi tinerii sunt tot mai puţini, ceea ce va declanşa mari mutaţii sociale şi economice în următorii ani.

Din punct de vedere etnic, românii formează 67% din totalul populaţiei stabile a judeţului, maghiarii 25,3%, romii 6,3% (cea mai mare creştere faţă de 2002, a subliniat Dana Paşc, atât din cauza natalităţii mari, cât şi a faptului că romii au început să-şi recunoască apartenenţa etnică după decenii întregi în care se declarau români şi mai ales maghiari), slovacii 1,1%, germanii 0,13%, iar alte grupuri 0,06% (italieni, ucraineni, greci şi turci).

După apartenenţa la o anume confesiune, majoritatea continuă să fie ortodocşi (59%), urmaţi de reformaţi (17,5%), romano-catolici (8,9%), penticostali (7%), baptişti (4%) şi greco-catolici (2,2%).

Ca amănunt de culoare, divulgat de şeful serviciului informatic al Direcţiei Judeţene de Statistică, Florin Marţi, în Bihor doi cetăţeni s-au declarat daci, iar unul a cerut să fie consemnat ca aparţinând etniei eschimose. Motivul poate fi doar bănuit: fie orgoliul naţional, fie dorinţa de a sfida autorităţile statului din octombrie 2011, când a avut loc recensământul.

Care-i adevărul?

Cum era de aşteptat, şefa Direcţiei de Statistică a încercat să elucideze şi misterul neconcordanţei dintre datele recensământului şi cele ale Autorităţii Electorale, explicând că numărul populaţiei e calculat de către Institutul Naţional de Statistică pornind de la rezultatul celui mai recent recensământ în funcţie de sporul demografic şi de migraţiune, în timp ce numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente, care a făcut multă vâlvă anul trecut, la Referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, este gestionat de Registrul de Evidenţă a Populaţiei.

"Nu se pot compara cele două tipuri de date, pentru că în listele electorale nu se regăsesc automat toţi cetăţenii", a spus Paşc, concluzionând că INS şi Registrul Naţional de Evidenţă a Populaţiei ar trebui să deruleze "politici comune, iar statul să găsească o soluţie pentru punerea de acord a datelor".

"Sperăm că acesta a fost ultimul recensământ clasic pe care l-am făcut şi că următorul se va face pe baze administrative", a spus şi directorul adjunct Zoltan Krausz, precizând că bazele de date ale unor instituţii precum Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor, ANAF, CAS, Registrul de Evidenţă a Salariaţilor "sunt tot mai riguroase şi complete".