Curtea de Apel BucureÅŸti s-a pronunÅ£at, miercuri, în procesul fostului ÅŸef al DirecÅ£iei FinanÅ£elor Publice (DFP) Bihor, Ioan Lascău, trimis în judecată în 2007 de către procurorii DNA sub acuzaÅ£ia de trafic de influenţă.

Dosarul deschis pe numele lui Lascău, ÅŸi în care acesta a fost condamnat, în ianuarie 2010, la 7 ani de închisoare cu executare de către Tribunalul BucureÅŸti, se afla în fază de rejudecare la Curtea de Apel BucureÅŸti după ce, în mai 2010, magistraÅ£ii acestei instanÅ£e au dispus casarea primei sentinÅ£e ÅŸi retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanÅ£a care a emis-o, adică la Tribunalul BucureÅŸti.

SoluÅ£ia de condamnare a fost considerată nelegală atât de fostul director al DFP Bihor, cât ÅŸi procurorii DNA, care au criticat faptul că magistraÅ£ii au judecat fără să ia în considerare anumite probe, motiv pentru care au atacat-o, prin recurs, la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Cea mai înaltă instanţă a dispus, însă, pe 26 ianuarie 2011, reluarea procesului la Curtea de Apel BucureÅŸti.

La loc comanda

Procesul a reînceput pe 6 aprilie 2011 ÅŸi a durat până pe 4 ianuarie 2012, când magistraÅ£ii au decis achitarea lui Lascău, pe motiv că fapta de care acesta a fost acuzat nu există. SoluÅ£ia nu e definitivă, totuÅŸi, existând posibilitatea ca ea să fie atacată de procurorii DNA, prin recurs, la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.

"Eu consider că ne apropiem de ceea ce poate fi numit dreptate într-un proces care durează de peste 6 ani ÅŸi la baza căruia a stat un denunÅ£ calomnios iresponsabil", a declarat BIHOREANULUI fostul ÅŸef al FinanÅ£elor Bihor, Ioan Lascău.

Probe omise

Lascău susÅ£ine că achitarea sa e întemeiată pe unele probe omise iniÅ£ial de judecătorii Tribunalului BucureÅŸti. "Aceste probe au fost prezentate ÅŸi cu ocazia procesului de la Înalta Curte ÅŸi au constituit principalul motiv pentru care s-a dispus rejudecarea procesului la Curtea de Apel BucureÅŸti", a explicat fostul ÅŸef al FinanÅ£elor.

Între respectivele probe se numără faptul că denunţătorul său, Mircea Nistreanu, proprietarul firmei Repcon, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a-ÅŸi susÅ£ine declaraÅ£ia făcută în faÅ£a procurorilor, iar denunÅ£ul acestuia nu se corobora cu nicio altă probă din dosar. "Din acest motiv, această probă a procurorilor a ÅŸi fost înlăturată de instanţă. Totodată, înregistrările de convorbiri telefonice pe care DNA le-a menÅ£ionat ca mijloace de probe împotriva mea au fost de asemenea înlăturate, pentru că nu au fost certificate de judecători ÅŸi ar fi fost obÅ£inute în condiÅ£ii ilegale", spune Lascău.

Acesta mai susÅ£ine că magistraÅ£ii CurÅ£ii de Apel au avut în vedere ÅŸi răspunsul înaintat de autorităţile austriece în legătură cu omul de afaceri Marius Vizer, acuzat de complicitate, ÅŸi care a fost exonerat de vină de către Tribunalul din Viena.

Condamnare pentru "comision"

Ioan Lascău a fost trimis în judecată în 22 decembrie 2006 de procurorii DNA după ce, cu doi ani în urmă, fusese reÅ£inut chiar din biroul său de consilier ministerial de la BucureÅŸti.

Potrivit rechizitoriului, în decembrie 2003, ca director general adjunct al DFP Bihor, Lascău ar fi pretins 18,5 miliarde de lei vechi de la directorul Repcon, Mircea Nistreanu, pentru a interveni pe lângă funcÅ£ionari din Ministerul FinanÅ£elor ÅŸi din Ministerul Agriculturii pentru decontarea preferenÅ£ială a unor plăţi restante în valoare de aproximativ 185 miliarde de lei vechi pentru lucrări efectuate pentru AdministraÅ£ia NaÅ£ională Apele Române.

Pe 29 ianuarie 2010, Tribunalul BucureÅŸti a dispus condamnarea lui Lascău la 7 ani închisoare cu executare pentru trafic de influenţă, plus plata către stat a 10.000 lei cheltuieli judiciare, soluÅ£ie atacată de Lascău.

Judecat ÅŸi la BraÅŸov

Lascău mai are un proces pe rolul CurÅ£ii de Apel BraÅŸov, într-un dosar în care a fost trimis în judecată tot de DNA, în 2005, împreună cu afaceristul Ranyak Ambro-Zoltan.

În acest caz, i s-a imputat, printre altele, că i-ar fi pretins lui Jan Podilă, proprietarul hotelului President din Băile Felix, să-i achite contravaloarea unor materiale de construcÅ£ie necesare casei sale pentru a-i aproba, în regim de urgenţă, cererile de rambursare a TVA, precum ÅŸi pentru ca hotelul să nu fie controlat.

De asemenea, Lascău a fost acuzat că în 2001, sub acoperirea firmei La Piovra SRL, a cumpărat un spaÅ£iu comercial în Oradea (asupra căruia era instituit un sechestru de către DFP Bihor), cu 2,5 miliarde lei, iar după realizarea mai multor transferuri, nedeclarate la organele fiscale, l-a revândut Băncii Transilvania, cu 10 miliarde lei.

În fine, procurorii l-au acuzat că în primăvara anului 2003 a împiedicat urmărirea unei creanÅ£e de 1 miliard de lei de către lichidatorul firmei Antol Oil SRL, pe care această firmă o avea faţă de o alta, determinându-l pe administratorul Antol Oil, Ranyak Ambro-Zoltan, să emită o chitanţă falsă, prin care să ateste că suma ar fi fost restituită în anul 2002.

Doar cea din urmă faptă a fost reţinută de Tribunalul Braşov, care l-a condamnat pe Ranyak la 15.000 lei amendă penală şi pe Lascău la 30.000 de ei amendă penală.

În rest, instanÅ£a a dispus achitarea lui Lascău, apreciind că fiecărei fapte de corupÅ£ie îi lipseÅŸte unul din elementele constitutive ale infracÅ£iunii. SentinÅ£a a fost atacată, prin apel, ÅŸi se află pe rolul CurÅ£ii de Apel BraÅŸov.