Orădencele care au cucerit, în premieră, cel mai nordic vârf de 6.000 de metri de pe planetă au avut un ghid cu care se înţelegeau prin... semne (FOTO)

"Crazy rumânski", aşa le-a rămas porecla celor două alpiniste care au devenit primii români ce au păşit pe vârful Mramornaya Stena, din Kazakhstan. Reuşita este cu atât mai spectaculoasă cu cât expediţia a fost condusă de un ghid rus, cel care le-a şi dat porecla, un ursuz care nu ştia o boabă din altă limbă şi cu care au reuşit să se înţeleagă doar prin... semne.

Evenimentul a fost anunţat marţi, la sediul Salvamont Bihor, într-o conferinţă de presă la care au fost prezente şi artizanele reuşitei, beiuşeanca Cristina Ianc (26 de ani) şi Raluca Ianc (21 de ani), din Oradea.

Expediţia a durat, în total, 26 de zile şi a inclus, pe lângă Mramornaya Stena, şi escaladarea celui mai înalt pisc al Alpilor, vârful Mont Blanc (4.809 metri), şi a celui mai înalt din Turcia - Ararat (5.165 de metri). Alături de cele două bihorence, cel de al treilea român coautor al premierei naţionale este hunedoreanul Mihai Vlad.

Femei - bărbat

Cristina şi Raluca nu cântăresc, împreună, nici 90 de kilograme, dar fac lucruri ce depăşesc chiar şi posibilităţile fizice ale bărbaţilor alpinişti profesionişti.

Provocarea este hrana lor spirituală iar expresia "nu se poate" nu face parte din vocabularul lor. "Orice lucru pe care-l poate face un bărbat îl poate face şi o femeie. Iar performanţa în alpinism nu ţine neaparat de condiţia fizică, mai mult de voinţă, tehnică şi experienţă", au spus, la unison, Cristina şi Raluca.

Tinerele alpiniste sunt membre ale Clubului de Speologie "Cristal" din Oradea, unde s-au îndrăgostit de munte şi au deprins tehnicile de căţărare. După ce au ieşit din peşteri, au vrut să se caţere mai mult şi au ajuns la Salvamont. Iar de acolo, pe Mramornaya Stena.

"Cristina şi Raluca sunt viitoarele noastre speranţe ca salvatori montani. Sunt alpiniste de bază pentru Salvamont Bihor. Ce fac ele este extraordinar! Uneori, îi "mănâncă" pe băieţi. Sunt un exemplu pentru noi toţi", a zis Pinter Istvan, şeful Serviciul Judeţean Salvamont-Salvaspeo Bihor.

Primele emoţii

Ideea cuceririi vârfului Mramornaya Stena nu le-a venit uşor. "Ne-am gândit mult ce să vârf să alegem. Vroiam ceva special, un vârf nu foarte tranzitat şi necucerit de români. Iar Mramornaya Stena este o locaţie unde nu sunt mai mult de una, două expediţii anual", a povestestit Cristina Ianc.

Grupul de alpinişti a părăsit ţara în 15 iulie, aterizând în aceeaşi zi la Almata, capitala Kazachstanului, iar în tabăra de bază au ajuns a doua zi, după ce au mai avut de străbătut 300 de kilometri în maşini şi alţi 100 de kilometri cu elicopterul. Zborul le-a adus primele emoţii.

"Prima încercare de a zbura cu elicopterul în tabăra de bază de la Bayancol era să se termine într-un mod nu tocmai fericit, din cauza condiţiilor meteo. Piloţii au zburat destul de jos şi foarte aproape de masivul montan, ceea ce ne-a cam dat emoţii. În cele din urmă, după prima tentativă eşuată ne-am întors ne-am întors a doua zi dimineaţa", a spus Cristina Ianc.

Ascensiunea s-a desfăşurat în două etape, prima de aclimatizare şi a doua etapă a atacului final.

Mâncare - uscături, apă - zăpadă topită

Aclimatizarea s-a derulat succesiv pe parcursul a patru zile, timp în care în care bihorencele s-au obişnuit cu aerul rarefiat. "În tabăra II, la 5.200 metri, au început să apară simptomele răului de altitudine. Am avut ameţeală şi dureri de cap, în schimb am avut colegi care s-au simţit şi mai rău", a descris Raluca una dintre dificultăţile majore ale ascensiunilor la mari altitudini.

La condiţiile dificile de respirat s-au adăugat alte vicisitudini: hrana şi apa. Aproape o săptămână, cât a durat asaltul vârfului Mramornaya Stena, fetele au mâncat doar paste şi supă, uneori îmbunătăţită cu bucăţele de salam sau şuncă. Nevoia de calorii nu şi-au rezolvat-o cu energizante artificiale, ci cu o reţetă proprie a speologilor orădeni. "Am folosit un amestec din cafea cu miere şi nuci pisate. Acesta a fost singurul nostru energizant", a explicat Cristina.

Apa a fost o altă problemă majoră. "Aveam neoie de zece litri zilnic, pentru băut şi gătit. Două ore pe zi topeam zăpadă să avem apă", a completat-o Raluca.

Bucurie scurtă

Atacul final al vârfului Mramornaya Stena a pornit în dimineaţa zilei de 28 iulie. La ora 14:20, după patru ore de urcuş în corzi, au atins altitudinea maximă. Dar, bucuria a fost scurtă.

"Am stat puţin sus, vreo 40 de minute. După ce atingi vârful, te inundă o stare de euforie pe care nu o poţi trăi la maximă intensitate, nu poţi să te bucuri aşa cum ţi-ai dorit. Toată lumea se agită să facă fotografii, să întindă banere, steaguri... Iar viscolul îţi biciuia faţa la temperaturi de sub minus 15 grade Celsius. Bucuriei reuşitei am gustat-o seara, în timp ce-mi savuram ceaiul", a rememorat Cristina Ianc.

Coborârea s-a făcut într-o singură zi, apoi, a urmat o săptămână de relaxare şi turism cultural, în Kazachstan şi Kirghistan.

Expediţia soldată cucerirea, în premiera naţională, a vârfului Mramornaya Stena, face parte din proiectul "Cu paşi mici pe vârfuri mari". Grupul de alpinişti care au luat cu asalt cel mai nordic vârf cu o înălţime între 6.000 şi 7.000 de metri al planetei a fost format din trei români, trei cazaci, patru ruşi şi doi australieni. Dintre aceştia, doar unul dintre australieni nu au reuşit să atingă obiectivul final, victimă a răului de altitudine. Vârful Mramornaya Stena face parte din lanţul muntos Thian Shian, de la graniţa Chinei cu Kazakhstanul.