V-aţi întrebat vreodată, copii fiind, de unde vine Moş Crăciun? Cum reuşeşte să împartă cadouri la toată lumea într-o singură noapte? Ei bine, micuţii de astăzi au depăşit faza asta. Ei se întreabă probabil cum de vine cu căpcăuni, vrăjitoare, ţipete şi strâmbături ca într-un film cu Shrek!
Circa 250 de copiii însoţiţi de părinţi au început să se adune marţi încă de la ora 9.30 pe peronul Staţiei CFR Oradea pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe Moş Crăciun. Aliniaţi de-a lungul peronului cu ochii ţintiţi spre locul din zare unde se împung şinele trenului, micuţii aşteptau blegiţi de soarele care le trăgea acolade încruntate pe frunte.
"De acolo vine, tati, de acolo?", întreabă o fetiţă. "Da, Anca. Hai de acolo, că trebuie să vină trenul", răspunse tati. Huiduma cu capul ras şi ochelarii negrii ridicaţi pe creştet stătea cu ochii pe mogâldeaţa în roz ca pe butelie. "Hai de acolo...", repetă bărbatul. Şi bine făcu.
"Soseşte trenul lui Moş Crăciun!"
Când megafoanele staţiei au început să anunţe "Atenţie la linia unu! Atenţie la linia unu, soseşte trenul lui Moş Crăciun!", mulţimea s-a înviorat subit precum cafegiii care dau dimineaţa în bucătărie peste ibricul dat în foc. "Vine! Vine! Vine!", se strigă micuţii.
Sosirea trenului a băgat mulţimea în priză. Tineri şi vârstnici, mari şi mici, femei şi bărbaţi, adulţii şi-au atârnat pruncii pe gât ca pe nişte fulare, i-au luat de mânuţă şi s-au îmbulzit spre uşa vagonului.
"Ho! Ho! Ho! Bine v-am găsit copii!", salută Moşu' fluturând din mână pe trepte. Un cor de ţipete vesele răspunde salutului. Micuţii ţopăie de parcă ar fi dejunat energizante. "Uite bunu', Moşu'!", strigă un băieţel. Dar "bunu'" parcă nu are chef de alţi moşi.
"Să vină jandarmii!"
La vederea primelor pungi cu daruri, oamenii de pe peron au înnebunit. Cei din spate se împingeau să ajungă la uşa vagonului după cadouri, iar cadorisiţii din faţă se chinuiau să iasă din cleşte. Văzută de sus, mulţimea aducea cu un vârtej de apă multicoloră înghiţind capete şi căpşoare. Un vaier enorm străbătu peronul cu forţa unui Intercity.
"Nu vă împingeţi! Unde mi-e copilul?!", începu să urle o mamă. "Nu vă înghesuiţi! Sunt copii aici!", strigă un bărbat. "Unde-s jandarmii! Să vină jandarmii!", cheamă o femeie. Surprinşi de reacţia mulţimii, giganţii în uniformă asudau croindu-şi drum de-a lungul vagonului. E greu de dat misiune mai frustrantă. Nu poţi să te împingi că sunt prunci, nu poţi să dai un cot în gură că-s bunici, nu poţi decât să fii un domn. "Permiteţi! Nu vă împingeţi! Încet, domle, că e un copil aici!", glăsuieşte omul îmbrăcat în albastru. Dar răul era deja făcut!
Moşul cel dur
Mamele au început să ţipe speriate, iar pruncii au început să chirăie ca sub curea. Moş Crăciun a încremenit cu o pungă de dulciuri în aer. E şocat, furios, revoltat. E atât de nervos, încât pare că vrea să sară din tren şi să facă loc în mulţime ca în filmele cu Hulk Hogan.
"Nu vă înghesuţi! Nu vă înghesuiţi că închid uşile! Avem cadouri pentru toţi copiii!", urlă Moşu'. Mulţimea a încremenit o fracţiune de secundă. Apoi a împins şi mai tare. "Ce-aveţi? Vă trebuie jandarmi să vă încoloneze? Nu vă împingeţi şi primiţi toţi!", crizează bărbatul în mantie roşie. Ieşirea lui Moş Crăciun a luat prin surprindere inclusiv organizatorii.
"Sebi, nu striga! Moşul e bun şi blând! Ce-or să creadă copii?!", cere o femeie venită în fugă din capătul vagonului. Moşul este însă hotărât: "Dacă nu vă potoliţi, închid şi plec!". "Nu închizi nimic! Calmeză-te! Ascultă...", îi cere organizatoarea. Moşul vede însă lumea prin fantă, ca tanchiştii: "Dacă nu vă potoliţi, închid uşile!". Apoi îi spune femeii cu voce tremurândă: "Ai văzut vreodată copil sub tren? Eu am văzut acuma. Aci la picioarele mele! Şi pentru ce? Avem o mie de pachete la o mână de oameni". Femeia nu mai spune nimic.
Mulţimea oricum a început să dea înapoi. "Câte unul! Fiecare cu copilul! Un cadou pe copil!", tună peste lume vocea unui jandarm. Cordonul militar a închis vagonul de la un capăt la altul ordonând mulţimea. "Din partea asta intraţi pentru cadou! Nu staţi acolo, că blocaţi ieşirea! Circulaţi, am spus!", continuă uniforma. Treptat, peste peron se aude doar vocea bărbatului. Apoi, încet, voci de copil. "Tati, uite ce am primit", zice un ţânc trăgându-şi năsucul ca după plâns. În câteva minute nebunia s-a risipit ca aburii unei beţii violente. Parcă nici nu ar fi existat...
"La mulţi ani, Moş Gerilă!"
Ţânci încântaţi rostesc poezii, fetiţe cochete zâmbesc pentru tăticul care le fotografiază pe genunchii moşului, prunci încântaţi cotrobăie prin pachetul primit sau stau gură cască la caii negri ca tăciune înhămaţi la trăsura care îl va duce pe Moş Crăciun în periplul orădean.
"Hohoho, dragii moşului!", tună bătrânul în mantie roşie. Vocea lui face alee în mulţime. Pruncii vrăjiţi îi calcă pe urme în vreme ce părinţii încântaţi îşi topesc bateria smart phone-ului trăgând poză după poză.
Ieşit cu caleaşca în faţa gării, Moş Crăciun şi-a recuperat buna dispoziţie. "A fost cuminte? Ai primit cadou de la Moşu?", întreabă bătrânul o fetiţă aplecată să-l vadă peste gărduleţul staţiei de tramvai. "Da! Am primit!", spune mândră micuţa. "Dar cuminte eşti tu!", spune moşul surprins. În mod cert se aştepta să i se ceară o pungă cu dulciuri. "Pe deseară atunci!", spune Moş Crăciun fluturând din mână din caleaşcă. "La mulţi ani, Moş Gerilă!", strigă micuţa în urma lui. Moşul râde involuntar şi pentru prima dată sincer: "Hahahaho!"
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.