Ce se întâmplă după ce tragi apa? Staţia de Epurare a Oradiei a curăţat, anul trecut, 23 de milioane de metri cub de apă (FOTO/VIDEO)

Reciclaţi apa!

Întreg mapamondul a sărbătorit, miercuri, Ziua Apei, iar tema aleasă pentru celebrarea din acest an este cea a apelor uzate şi cât de importantă este epurarea lor.

Cu această ocazie, şefii Companiei de Apă Oradea i-au dus pe jurnaliştii din oraş la staţia de epurare de pe Calea Borşului, unde în 2016 s-au tratat şi apoi deversat în Crişul Repede 27 de milioane de metri cub de apă.

"Această zi mondială o sărbătorim pentru a conştientiza lumea de necesitatea de a proteja calitatea apelor, necesitatea de a refolosi apele uzate, de a valorifica resursele conţinute în aceste ape uzate şi de a contracara problema care va veni în viitor, aceea de o mare criză a apei pe care eu n-o voi prinde, dar s-ar putea ca nepoţica mea să o prindă", a declarat directorul CAO, Ovidiu Gavra, într-o conferinţă de presă susţinută la staţia de epurare.

Criza de apă despre care Gavra a vorbit este un subiect intens dezbătut în lume, ţinând cont că numeroase ţări din emisfera sudică se confruntă de ani buni cu această problemă, dar şi că apa este tot mai puţină chiar şi în zone unde seceta nu părea că va face probleme. Tocmai de aceea, epurarea serioasă a apelor, adică "reciclarea" ei, nu este doar un moft, ci o necesitate clară.

Apă la curăţat

Directorul staţiei de epurare din Oradea, Robert Judea, le-a explicat jurnaliştilor procesul tehnologic de tratare a apei. În staţia aflată la marginea oraşului, apa uzată este curăţată întâi de aşa-numitele materiale grosiere şi fine, adică resturi textile ori plastice şi nisip. Ea ajunge apoi în separatoarele de grăsimi, unde prin procedeul de flotaţie (materialele uşoare plutesc spre suprafaţă datorită bulelor de aer insuflate în bazin) se colectează o spumă care este eliminată.

Apa este apoi decantată în rezervoare circulare, care separă nămolul din apa uzată. Nămolul şi apa ajung, separat, în staţii diferite de pompare, iar fiecare îşi continuă distinct procesul de epurare. În final, apa epurată ajunge, printr-un canal de evacuare, în Crişul Repede, iar nămolul este deshidratat pentru a putea fi apoi folosit ca îngrăşământ.

Potrivit lui Judea, într-o zi, staţia produce aproximativ 20 de tone de nămol umed, cantitate care, după deshidratare, se înjumătăţeşte. În procesul de epurare, staţia produce şi biogaz folosit pentru producerea energiei electrice şi termice necesare în fluxul tehnologic.

Ca să arate şi cât folos are tot procesul de epurare, Judea le-a arătat jurnaliştilor o mostră de apă uzată care intră în staţie şi una de apă curăţată care ajunge în Criş, diferenţa fiind clară: apa uzată este gălbuie şi plină de impurităţi vizibile, iar cea tratată este incoloră şi fără particule evidente.

Întrucât este operator regional, CAO mai are în construcţie, în Bihor, două staţii de epurare, una la Tinca şi una la Beiuş. Cea din Tinca este acum în probe, urmând a fi pornită oficial peste o lună şi jumătate, iar cea din Beiuş va deveni funcţională la sfârşitul anului.

Nu pute de la noi!

Culmea este că, la ora prânzului, când jurnaliştii au ajuns la staţia de epurare, în zonă aerul era greu de respirat, simţinându-se o duhoare apăsătoare.

În acest context, Gavra a precizat că mirosurile nu vin de la staţia de epurare. Deşi, în mod evident, şi tratarea apei şi, mai ales, a nămolurilor emană o duhoare, după cum au simţit şi jurnaliştii, aceasta este de o intensitate mai mică şi nu seamănă cu putoarea care se simţea pe Calea Borşului şi care avea iz animalier. "Miroase, dar nu de la noi, ci de la ferma lui Pazurik. Acest miros de la ferma de porci este evident şi diferit", a spus Gavra. Ferma deţinută de compania Nutrientul se află chiar în apropiere de staţie, dar pe malul stâng al Crişului Repede.