Nu trece o săptămână în care să nu descoperim noi ÅŸi sinistre isprăvi ale vechii administraÅ£ii locale. Pietonalul, care e un afront adus stilului arhitectonic orădean, a fost numit, în băşcălie, stil secession luncanian, după numele fostului arhitect ÅŸef, de tristă amintire. Ei bine, acum cred că putem vorbi ÅŸi de stilul secession suin târziu.

Oare ce primar ÅŸi pe câte parale acceptă să amplaseze în imediata vecinătate a oraÅŸului o fermă de creÅŸtere a porcilor? E drept că domnul Filip are circumstanÅ£e atenuante, dar chiar nimeni nu i-a spus că e vorba de o adevărată bombă ecologică? Åži când spun că fostul primar are circumstanÅ£e atenuante e pentru că în zona sa folclorică porcii se cresc altfel decât la noi.

Prin Sud porcul se leagă cu lanÅ£ul, astfel încât dacă n-ai bomfaier nu-l poÅ£i nici fura. Acolo se sapă o groapă adâncă unde e amplasat animalul ÅŸi i se dă de mâncare cât să rămână în viaţă, nicidecum să se îngraÅŸe. AÅŸa că un guiţător ajuns la maturitate nu trece de 35 de kile ÅŸi poate lejer, după antrenamente sumare, să fie prezent la orice probă olimpică de alergare, inclusiv la 110 metri garduri. Iar la cât de slab ÅŸi jigărit este, nu poate produce prea multe dejecÅ£ii. Pe când godacii domnului Pazuric trec de o majă, prin urmare duhoarea e mortală.

De câteva luni capitala de judeÅ£ pute, iar orădenilor nu le miroase prea bine tăcerea edililor. E drept că hiba e la vechea conducere, dar noi l-am ales pe domnul Bolojan nu să se plângă de greaua moÅŸtenire sau de tălpile adversarilor politici, ci să cureÅ£e, chiar la propriu, mizeria lăsată în urmă de pedeliÅŸti.

Åži dacă Garda de Mediu, DirecÅ£ia Sanitar Veterinară ÅŸi alte cele câteva sute de organe de control dorm în bocanci, refuzând să închidă sursa poluării, propun măcar ca fiecare cetăţean să primească o clemă de rufe. Că e jenant să treci prin cartiere Å£inându-te de nas...