Nici chiar aşa, domn' preşedinte

N-am fost niciodată un mare fan al Universităţii Oradea. Nu fiindcă n-am încredere în copiii care studiază aici, ci pentru că am rămas uimit cum, în mai puţin de un deceniu, nişte amărâţi de absolvenţi de şcoală profesională au devenit ditamai profesorii universitari.

M-au mai enervat şi băieţii cu funcţii mari şi grade pe măsură care-şi completau cu neruşinare studiile, dedulcindu-se şi la doctorate. Săracii, rămăseseră cu visul din copilărie în care dacă erai doctor puteai dezbrăca pe toată lumea...

Iar cel mai celebru rector al Sorbonicii, Unchiu', a intrat în colimatorul presei când a votat cu şapte mâini, pe vremea când nu ştiu ce le punea în meniu mai-marilor judeţului de le înmuia şira spinării.

Totuşi, a compara Universitatea Oradea cu cea din Alexandria sau cu Spiru Haret e prea mult, chiar dacă ideea vine de la Cotroceni. În accepţiunea preşedintelui, cele 15 diplome false de la Medicina noastră echivalează cu cele 15.000 emise numai anul acesta de şcoala-fantomă din Alexandria sau cu hârtiile prin care sute de mii de cetăţeni care n-aveau nicio treabă au devenit licenţiaţi la Spiru Haret.

După logica prezidenţială, dacă un matelot matol se culcă cu toate piţipoancele din porturi, iar altul doar cu o blondă din Pleşcoi, în medie amândoi sunt nişte curvari neruşinaţi.

Nu mă mir că problema educaţiei e pusă pe tapet de administraţia prezidenţială. O fi văzut şi Băsescu notele politicienilor noştri, între care se numără şi domnia sa, şi s-a îngrozit. La fel ca atunci când Lenin a rostit celebrul slogan: "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi", şocat de rezultatele la învăţătură ale tovarăşului Stalin.

Dar principiul: "Nu vă luaţi de învăţământul privat, că nici la stat nu-i tocmai în regulă" nu va face altceva decât să perpetueze un sistem pe care Administraţia Prezidenţială mimează că vrea să-l schimbe din temelii.