Limbi şi patriotism

Printre multele şi vechile probleme ale urbei mai revine una pe tapet: inscripţionarea bilingvă a spaţiilor publice. Un exaltat de la Asociaţia Tinerilor Maghiari (care, culmea ironiei, în copilărie a vorbit numai în limba maternă, maică-sa fiind româncă get-beget) s-a trezit să ceară Primăriei afişarea denumirii străzilor şi parcurilor şi în ungureşte. Dincolo de sentimentul fiinţei lui de semi-ungur, solicitarea îi este îndreptăţită 100%, întrucât legea administraţiei impune clar ca în localităţile unde o minoritate reprezintă 20% din populaţie inscripţionarea să se facă şi în limba respectivei minorităţi.

Primarul, însă, consideră că satisfacerea acestei pretenţii nu ar fi o prioritate. Din punct de vedere politic, Ilie Bolojan crede că astfel se protejează în faţa previzibilelor atacuri ale opoziţiei, nerăbdătoare să-l "demaşte" ca vândut UDMR-ului. Asta deşi inclusiv fosta conducere a oraşului intenţiona, de pildă, să dea denumiri ungureşti unor spaţii publice, fiindcă aceiaşi UDMR-işti ajutau şi PDL-ul să fie majoritar în Consiliul Municipal. Din punct de vedere administrativ, iar îl înţeleg pe edil, căci poate nu criza e cel mai bun moment ca să dea banii oraşului pentru a satisface capriciul unor contribuabili minoritari.

Şi, totuşi, cred că problema nu e deloc aşa gravă şi cu potenţial conflictual pe cât pare. Pe de o parte, când se confecţionează noile plăcuţe pentru înlocuirea celor degradate, vor costa cu foarte puţin în plus dacă ar conţine şi varianta maghiară. Ba, dacă ar fi după mintea mea, aş adăuga, cu litere la fel de mari sau de mici, şi denumirile în engleză şi germană. Cel puţin pentru centrul Oradiei, tot mai vizitat de turişti care n-au cum se orienta în condiţiile în care - să recunoaştem - româna nu e o limbă de circulaţie internaţională.

Pe de altă parte, soluţia poate evita inflamarea spiritelor naţionaliştilor stradali dacă este corect explicată, cu argumentele bunului-simţ, nu printr-un politicianism de piaţetă. De aceea, discuţia pe această temă ar trebui să se centreze pe respect şi pe civilizaţie, nu pe păgubaşa trufie rănită că ne-am pierde, vezi Doamne, poziţia strategică de buric al pământului.

Dacă e să ne "batem" pentru oraşul nostru, eu zic s-o facem nu în forme, ci pe fond şi în fapte. Altfel spus, pe mine mă irită nu atât "pericolul" ca străzile şi pieţele noastre să fie inscripţionate bilingv, cât faptul că sunt pline de PET-uri, hârtii, scuipaţi, ciungă, pungi, chiştoace. M-aş simţi mult mai mândru că sunt român dacă străzile şi pieţele oraşului ar fi inscripţionate în toate limbile pământului, dar să fie curate. Dumneavoastră, concetăţeni şi compatrioţi, cum vă place?...