Filip cel Bun?

Petru Filip s-a supărat ca văcarul pe sat, poate şi din cauză că nu era vorba de satul său natal. De când bihorenii l-au trimis în Capitală să facă politică (nici acum nu ştiu dacă pentru a-i reprezenta sau pentru a scăpa de el!), domnul senator a aplicat tactica pământului pârjolit: când venea vorba de judeţul Bihor nu făcea altceva decât să bage tălpi, contre şi strâmbe.

Oamenii erau revoltaţi că omul care a supt de la ţâţa Oradiei ani de zile, până la adânci maturităţi, îi tratează pe bihoreni cu spatele. Prin urmare, pe lângă dispreţul faţă de partidul care le-a scăzut salariile, cetăţenii, când îl vedeau pe Filip pe stradă, începeau să devină flegmatici (dacă înţelegeţi ce vreau să spun).

Dar ceva s-a schimbat subit. Filip vine la conferinţele de presă, unde mai nou şi vorbeşte. Ba mai mult, promite şi chiar aduce bani pentru oraş. Să fie vorba de o schimbare de strategie în perspectiva campaniei electorale sau să-şi fi dat seama alesul nostru că supa pe găină e oricum mai bună decât fiertura de pe ciulinii Bărăganului? N-ar fi exclus, însă, nici să-şi fi schimbat planul de a părăsi definitiv Bihorul pentru a se stabili la Bucureşti alături de marea sa dragoste, Partidul Democrat Liberal.

Până la urmă, contează prea puţin motivele schimbării la faţă. Având în vedere că Guvernul mai trage câteva miliarde de la FMI, pentru noi contează ca o parte să ajungă şi în zona noastră folclorică. Când văd cine face joc de glezne pe margini, să-i înlocuiască pe PDL-işti, mi-e totuna că ne vor conduce hoţii lui Băsescu, tâlharii de pesedişti, escrocii de penelişti sau eternele şulfe udemeriste.

Oricum, singura şansă a României de a ieşi onorabil din istorie nu este ca la alegerile din 2012 să se schimbe garnitura ci să se împlinească profeţiile mayaşe despre sfârşitul lumii.