Mica Românie de dincolo de Borş (FOTO)

"Locuiesc în cea mai frumoasă suburbie a Oradiei", obişnuiesc să spună atunci când sunt întrebaţi unde au domiciliul. Şi foarte greu ar putea fi contrazişi.

Câţi dintre concitadinii noştri se pot lăuda că merg spre casă pe drumuri ca în palmă, că beneficiază de toate avantajele unei infrastructuri demne de secolul XXl, de servicii de salubritate civilizate şi, nu în ultimul rând, de satisfacţia de a fi membru al unei comunităţi pline de respect faţă de ordinea şi curăţenia publică?

Exodul

Moda achiziţiilor imobiliare în localităţile ungureşti din imediata vecinătate a frontierei nu a apărut de ieri, de azi. În ciuda formalităţilor greoaie care existau la graniţa dintre cele două ţări înaintea aderării României la Uniunea Europeană, "pionierii" micului exod românesc înspre estul Ungariei au apărut în urmă cu mai bine de un deceniu.

Preţul mult mai atractiv al caselor şi terenurilor de la intrarea în pusta maghiară, în medie de 5-6 ori mai scăzut decât în ţară, i-a atras la început pe orădenii mai înstăriţi, care au simţit în zonă o alternativă pentru căsuţele ori vilele din zonele rurale ale Bihorului. O altă categorie era cea a pensionarilor de etnie maghiară, care, profitând de preţul mic al caselor, alegeau să se retragă în satele cochete din Ungaria.

Potenţialul zonei a fost fructificat însă mai ales din 2007. Aderarea la UE, coroborată cu reducerea birocraţiei la trecerea frontierei şi, implicit, cu desfiinţarea unui număr important de posturi de poliţişti de frontieră şi vameşi unguri - care aveau proprietăţi în zonă, iar mutarea îi determina să le scoată la vânzare rapid - au creat premisele unui adevărat boom imobiliar. Deşi nu există o statistică exactă, azi sunt câteva sute de familii orădene care fac naveta zilnic între cele două ţări, adică de acasă la locul de muncă şi retur.

Mulţumiţi de schimbare

La numai patru kilometri de graniţă, orăşelul Biharkeresztes reprezintă principala destinaţie locativă a orădenilor care au ales să trăiască în Ungaria, fără a face deloc rabat de la confortul urban cu care erau obişnuiţi. Ba dimpotrivă. Vecinătatea imediată, infrastructura superioară celei din Oradea, au făcut din micul orăşel - în fapt o comună mai răsărită, cu circa 4.000 de locuitori - locul ideal de viaţă pentru tot mai mulţi orădeni.

"Sunt foarte mulţumit de alegerea pe care am făcut-o. Până la birou, în Rogerius, fac 15 minute cu maşina. Înainte, aveam un apartament în Nufărul şi până la serviciu pierdeam în trafic aproape 40 de minute. Asta ca să nu mai zic că am schimbat apartamentul de bloc în care locuiam cu familia pe o casă cu peste 100 de metri pătraţi, cu garaj, curte şi grădină. Fix ce mi-am dorit!", spune Remus Pora, directorul unei firme din Oradea stabilit în Keresztes de circa un an.

"De fiecare dată când ajung acasă mă felicit că m-am mutat. Am vândut apartamentul la bloc şi mi-am luat casă, dar asta nu e tot. Ca inginer constructor, mă uimeşte plăcut că proiectantul casei mele a găsit cele mai bune soluţii pentru fiecare detaliu. Totul e optimizat, la îndemână, aşa cum rar găseşti într-o casă de la noi", explică Doru, un alt proaspăt locuitor al orăşelului maghiar.

Alţii au preferat să-şi construiască singuri casele. Sandor, jurnalist la o publicaţie orădeană de limba maghiară, a cumpărat un teren de circa 1.500 de metri pătraţi pe strada principală din Biharkeresztes, împreună cu ginerele său. "Terenul, cu număr de casă, cu toate facilităţile, curent, apă, gaz, mi-a ieşit undeva la 2 euro metrul pătrat. Asta în vreme ce în Borş, la doi paşi, nu găseai sub 20 de euro. Construcţia celor două case pe care ni le-am făcut, un duplex spaţios, realizată cu muncitori şi materiale din Ungaria, cu toate elementele de confort, inclusiv cu mobilier la comandă, ne-a dus către 50.000 de euro", spune Sandor.

Ca fraţii

Barabas Ferenc (foto), primarul din Biharkeresztes, nu îşi ascunde satisfacţia pentru interesul românilor faţă de orăşelul al cărui edil este. "Oraşul a renăscut odată cu venirea românilor, pentru că de aici, zona fiind mai săracă decât Vestul Ungariei, locuitorii activi plecau masiv. Orăşelul părea condamnat la dispariţie, cu multe construcţii frumoase abandonate şi cu o populaţie îmbătrânită. Acuma mi-e drag să văd în zilele libere de la sfârşit de săptămână cum pulsează oraşul, cu maşinile mergând prin centru spre magazine şi la piaţă... Pentru noi, românii sunt un câştig, clar!", spune primarul.

Aşa că, nu întâmplător, pe agenda edilului sunt foarte multe proiecte ai căror beneficiari vor fi tocmai românii. Unul dintre ele, poate cel mai important, este crearea unei linii de transport în comun pe traseul Biharkeresztes-Oradea. De altfel, proiectele de dezvoltare ale localităţii sunt orientate cu predilecţie către România, şi nu spre Debreţin.

Nici oamenii de rând nu văd altfel "descălecarea" românească. Tot mai multe magazine pun inscripţii bilingve, iar unele au angajat chiar vorbitori de limba română. La cel mai mare magazin alimentar din orăşel din difuzoare se aude Radio Europa FM. "Nu înţeleg ce spun, dar muzica e excelentă", zice vânzătorul.

Oamenii se înţeleg de minune, deşi comunicarea verbală nu e totdeauna uşoară, deoarece mulţi dintre nou-veniţi nu cunosc limba maghiară foarte bine sau chiar deloc. "Una dintre vecine, o doamnă în vârstă, s-a oferit să aibă grijă de fetiţă cât suntem noi la muncă. Astfel, soţia mea şi-a putut relua activitatea înainte de încheierea concediului de maternitate, iar fetiţa, care are acum un an şi două luni, începe să vorbească şi ungureşte. E singura vorbitoare de maghiară din casă, în curând o vom folosi ca translator", povesteşte râzând Marius Butuc, profesor la o şcoală din Oradea.

La rându-i, Nicu T. susţine că a fost impresionat de gestul vecinului său, proprietar al unei mici pensiuni. "În vară, când a aflat că ne programăm pentru concediu cu familia, a venit şi mi-a adus cheile casei lui de vacanţă de la Balaton, o vilă cu patru dormitoare, cu un living spaţios, mobilată şi utilată complet. Am petrecut o săptămână de vis acolo. Pe Erno, vecinul meu, îl consider mai mult decât un frate. Ne ajutăm reciproc, dar şi petrecem împreună la un pahar de vin, discutând despre istorie", spune bărbatul care până la 40 de ani trăise numai în Oradea.

Spirit de echipă

Şi între ei românii se au foarte bine. Ieşiţi din spaţiul unde proverbul cu capra vecinului funcţionează ca regulă de bază, bihorenii din Ungaria au înţeles că au mai multe şanse dacă sunt uniţi. În funcţie de programul de lucru, ei se organizează pe "echipe". Astfel, unul care merge la serviciu în Oradea pe ora 7 dimineaţa mai ia alţi doi-trei în maşina sa, în vreme ce aceia care vor să ajungă la 8 îi culeg pe copiii vecinilor care trebuie să ajungă la şcolile din Oradea.

Tot mai mulţi români se gândesc, mai nou, să depună actele şi pentru cetăţenia maghiară, astfel că, în câţiva ani, nu este exclus ca aceste comunităţi româneşti să fie reprezentate şi la nivel de consilii locale. De altfel, o parte dintre românii cu domiciliu în Ungaria au primit deja "botezul" electoral, cu prilejul alegerilor europarlamentare de anul trecut, când şi-au putut exercita dreptul la vot în localitatea unde îşi au reşedinţa.

În ceea ce priveşte trecerea frontierei - care va dispărea, oricum de anul viitor, odată cu intrarea României în spaţiul Schengen - aceasta este o formalitate, maşinile înmatriculate în Bihor trecând de cele mai multe ori fără să mai fie oprite pentru controlul documentelor. "Dacă mi-aş pune în cap, aş putea trece cu droguri...", glumeşte unul dintre orădenii din Artand.

Plusuri cu minusuri

Din punct de vedere imobiliar, localităţile maghiare sunt atractive în special pentru două categorii de români. Pe de o parte există case la preţuri derizorii, în jurul a 10.000 de euro, în satele cu infrastructură mai proastă sau în cele relativ mai îndepărtate de graniţă, cum sunt Mezopeterd ori Bedo. Pe lângă cheltuielile de renovare, cumpărătorii trebuie să ţină cont şi de costurile navetei spre Oradea, care, în funcţie de consumul autoturismului, pot urca până la 8-900 de lei pe lună dacă stau la 20 de km de graniţă. Cu alte cuvinte, ce câştigă la pod dau la vamă. Coroborat cu celelalte cheltuieli de întreţinere ale unei case, se poate ajunge la o sumă de 1.500-1.600 de lei lunar, adică destul de mult pentru o familie cu venituri sub medie.

Pe de altă parte, sunt clienţii cu pretenţii, care doresc să se bucure de tot confortul şi care, atunci când fac acest pas, nu ezită să bage mai adânc mâna în buzunar. Astfel, în imediata apropiere a frontierei, o casă confortabilă, cu toate facilităţile, cu suprafaţa utilă de peste 120 de metri pătraţi, este greu de găsit sub 60-70.000 de euro, chiar şi acum, în vreme de criză. E adevărat că acelaşi imobil, pe o stradă de la periferia Oradiei, plină de gropi, fără gaz şi cu vecini poate mai puţin civilizaţi, costă şi mai mult, cel mai adesea.

Aşa că nu întâmplător câteva din cele mai arătoase case din Keresztes aparţin acum unor români. Majoritatea sunt mici întreprinzători sau practicanţi de profesii liberale, nedependenţi de un program strict la locul de muncă şi care, nu în ultimul rând, au venituri peste medie, condiţii aproape obligatorii pentru a putea plăti confortul de a trăi într-o ţară şi munci în alta.

Una peste alta, însă, un lucru este evident: românii stabiliţi în Ungaria nu regretă nicio clipă alegerea făcută. Şi, spre deosebire de cei de acasă, par mai relaxaţi, optimişti şi mai pozitivi, căci respiră zilnic normalitate...

FACILITĂŢI ŞI AVANTAJE

Nu există impozit pe imobile

Unul dintre marile avantaje de care se bucură cei care doresc să îşi cumpere o casă în Ungaria sunt creditele avantajoase pe care băncile din ţara vecină le acordă cetăţenilor români pentru achiziţionarea şi renovarea de imobile. Orientativ, pentru un credit de 10.000 de euro pe 10 ani, clientul trebuie să ramburseze lunar o rată de aproximativ 110 euro lunar, iar procedurile de obţinere a banilor sunt cu mult mai scurte dacă de formalităţi se ocupă o firmă de brokeraj care îşi încasează comisioanele de la bancă şi nu de la client.

Un aspect important de care trebuie să ţină cont un cumpărător de casă în Ungaria este impozitul de 4% din valoarea imobilului care trebuie achitat la finanţe, în termen de un an, pentru imobilele a căror valoare depăşeşte 25.000 de euro. Acesta creşte progresiv, până la 6%, pentru casele de peste 50.000 de euro. În schimb, locuitorii din zona de până la 30 de kilometri de la frontieră, nu plătesc niciun fel de impozite sau taxe locale pentru clădiri şi terenuri.

ACLIMATIZAŢI

Trai "maghiarizat"

Majoritatea românilor stabiliţi în satele ungureşti de frontieră afirmă că şi-au schimbat şi mentalitatea, şi modul de viaţă. Cristian A., mutat în Artand din 2008, spune că "în afară de patriotism, de limbă, rude şi serviciu", de Oradea îl leagă tot mai puţine lucruri, astfel că îşi petrece timpul liber aici doar dacă vrea să-şi viziteze părinţii, să dea o raită pe la mall sau să vadă un spectacol de teatru.

"Aproape toate cumpărăturile mari ni le facem la Debreţin, iar din Artand am ajuns să cumpărăm şi pâinea. Pentru divertisment mergem uneori la Budapesta, unde oferta e uriaşă. Tot în Ungaria, la Debreţin, îmi duc şi maşina la service, pentru că meseriaşii unguri sunt mai serioşi şi tarifele mai mici", spune el.

Bărbatul afirmă că, mai de voie, mai de nevoie, s-a adaptat rapid. "Încă înainte să mă mut, vecinul mi-a spus politicos că va trebui să întreţin spaţiul din faţa casei, fiindcă altfel Primăria ne poate amenda. Aşa că prima achiziţie a fost o maşină de tuns iarba. Culmea, în Oradea nu mă interesa curăţenia, dar aici am devenit gospodar. Cum altfel, când vezi că şi într-un sat colectarea gunoiului menajer se face diferenţiat de cea a hârtiei şi a dozelor de aluminiu?", spune Cristi. Adăugând, însă, că adaptarea nu înseamnă refuzul "automat şi prostesc" a tot ce e românesc: "Serviciul de televiziune îl am de la RDS, iar pentru telefonia mobilă folosesc Cosmote, care are un semnal ce până la Berettyoujfalu".