Hărăzit cu darul "vorbirii în limbi", un orădean a învăţat până acum şapte limbi străine. La perfecţie, până a ajuns să le posede în toate nuanţele, în toate intimităţile... De fiecare s-a îndrăgostit aşa cum un bărbat e sedus de o femeie sau la fel cum un colecţionar trăieşte pentru timbrele ori tablourile sale.
Numai că, spre deosebire de colecţionari, pasiunea lui Mircea Moldovan e vie şi o împărtăşeşte şi altora. Cea mai recentă ispravă a sa este o "şcoală" prin internet, unde - pentru a desfiinţa distanţele, pentru a economisi timpul şi banii, atât ai săi, cât şi ai studenţilor - predă cursuri online. Deocamdată are elevi pentru engleză, chineză şi maghiară, dar e disponibil şi pentru franceză, germană, italiană şi spaniolă. Iar în curând şi pentru coreeană!
Ca buretele...
Încă de mic, Mircea (foto) deprindea limbile străine cu uşurinţa cu care alţii învăţau să meargă pe bicicletă. Ungureşte a prins din zbor, de la copiii din cartier. Apoi, elev la Liceul de Filologie-Istorie (actualul Colegiu Mihai Eminescu), s-a lipit de engleză, germană şi franceză, cu care s-a impregnat ca un burete. Când a devenit student la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai le ştia"ca pe apă", ca şi cum fiecare i-ar fi fost limba maternă. După absolvire, a urmat un masterat în studii americane, tot la Cluj. "Tema a depăşit marginile filologiei. Am studiat inclusiv cultura şi mentalitatea americană, "imperialismul" limbii engleze, "life-style"-ul de peste Ocean, de la civilizaţia văcăritului şi a căutătorilor de aur până la cea contemporană a automobilului şi a proceselor pentru malpraxis", spune Mircea.
Tobă de carte, orădeanul s-a întors apoi acasă, prinzând un post la Universitate. Numai că, aşa cum se întâmplă la noi, nimeni nu poate fi profet în ţara lui... "Când să mă titularizez, un inginer ajuns profesor de germană m-a picat la examen. A fost un şoc, nici nu vreau să mai vorbesc despre asta", îşi aminteşte, traumatizat de prima experienţă cu "sistemul".
"Slab" la noi, bun la "export"
Orice şut în fund este, însă, un pas înainte, spune o altă zicală românească. Aşa că, neavând loc acasă, Mircea s-a înscris la încă un masterat la Universitatea Central-Europeană din Budapesta, unde concomitent a predat engleza şi germana. "Am făcut un studiu despre naţionalism, pornind de la reflectarea în presa românească a conflictelor dintre ţigani şi populaţia majoritară de la sate", rezumă orădeanul munca sa de doi ani.
Regrete că a trebuit să plece între străini nu mai are de mult, ba de atunci evită, pe cât poate, alte experienţe româneşti. "Nu cred că m-aş mai vedea aici pe baricade, făcând proteste pentru ca nişte afurisiţi de politicieni sau de directori de instituţii corupţi să înţeleagă cât pute sistemul, indiferent despre ce domeniu vorbim". Astfel că, de peste un deceniu, duce o viaţă de expat în capitala Ungariei, împreună cu soţia sa, profesoară de rusă şi consultant la Biblioteca Universităţii Central-Europene.
Chineza fără profesor
La finele celui de-al doilea masterat, Mircea visa la o altă ambiţie, încolţită din adolescenţă: să călătorească în China, pentru a învăţa cultura uneia din cele mai vechi şi rafinate civilizaţii, cea care a dat omenirii hârtia, mătasea şi multe alte născociri. "Am căutat pe net o slujbă şi am găsit o ofertă la o şcoală privată din lanţul Guan Ya (Campionul Asiei), o reţea cu peste 10.000 de cursanţi în cele mai mari metropole ale Chinei. Am lucrat doi ani şi jumătate la Shengyang, un oraş cu peste 6 milioane de locuitori", povesteşte Mircea.
Orădeanul avea să înfiripe o relaţie specială cu limba chineză, iar apoi cu întreaga cultură a acestei naţiuni. "Puteam, asemenea altor occidentali, să comunic cu localnicii în engleză, dar am vrut eu să le învăţ limba". În câteva luni se descurca deja în conversaţii şi cu frunzărirea ziarelor. "Ciuleam mereu urechile la discuţiile celor din jur şi căutam să petrec cât mai mult timp cu localnicii. De altfel, chinezii sunt oameni plăcuţi, primitori, săritori, foarte deschişi, harnici", povesteşte profesorul îndrăgostit de cultura asiatică. Atât de mult încât, după ce şi-a însuşit limba la perfecţie, a început studii de sinologie, înhămându-se la o lucrare inexistentă până la el: un dicţionar chinez-român, român-chinez (foto). "Am muncit la el câteva ore în fiecare zi, disciplinat ca un soldat, timp de cinci ani", spune Mircea, care şi-a publicat lucrarea în 2007.
Sinolog de top
Orădeanul şi-a continuat studiile şi după ce s-a întors la Budapesta. Întâi a finalizat dicţionarul extrem de elaborat, întins pe 600 de pagini, care oferă atât transcrierea fonetică a cuvintelor, cât şi o culegere de sintagme şi expresii uzuale. Apoi a scos un ghid de conversaţie maghiar-chinez, plus o lucrare despre scrierea chinezească, în ideograme. Pe care - greşeală! - a încercat s-o editeze acasă. "I-am oferit-o spre publicare domnului Mircea Bradu, la editura sa, dar primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă întrebe dacă am bani, aşa că am renunţat". Episodul l-a lămurit încă o dată că munca sa nu era preţuită în ţară, nu însă s-o şi abandoneze.
În paralel cu activitatea de la catedră, profesorul a început să lucreze şi pe cont propriu, iar în scurt timp avea s-o facă doar astfel şi să renunţe la cursurile de la Universitate. "Am început să predau în particular engleza şi germana pentru unguri, maghiara pentru oamenii de afaceri occidentali, dar şi pentru membrii comunităţii chineze din Budapesta, majoritatea comercianţi, precum şi chineza pentru studenţii, specialiştii şi managerii care se pregătesc să meargă în China".
Anul trecut a fost pentru Mircea unul al inovaţiei. Pentru că lecţiile "faţă în faţă" consumă timp, din care o parte se pierde pe deplasări, profesorul a trecut la predarea prin internet. "Nu am abandonat complet lecţiile în contact direct cu cei care vor expres acest lucru şi care, evident, locuiesc în Budapesta, dar am deschis "şcoala" şi pentru cursanţi la distanţă", explică el câştigul folosirii internetului. "În fond, deşi pentru români e o noutate, nu am făcut decât să mă adaptez vremurilor. Orice program de editare de texte mai avansat permite acum folosirea tastaturii şi pentru scrierea chinezească. Apoi, dacă ai webcam şi căşti, iar internetul permite comunicarea directă, transmisia de fişiere tip text, video şi audio, de ce să nu profiţi de aceste avantaje?", pledează profesorul.
Profesor prin www
Vestea că Mircea predă online limbi străine a mers din vorbă-n vorbă până a fost angajat şi de studenţi din afara Ungariei. Orădeanul îşi aminteşte despre primii trei cursanţi aproape cu mândria unui părinte care vorbeşte despre copiii săi. "Cineva m-a recomandat unui braşovean de 27 de ani care va studia în China. Universitatea de acolo i-a impus însă să aibă cunoştinţe de bază de limba chineză, aşa că a apelat la mine. Am început cursurile anul trecut, iar în iulie le vom termina şi pot garanta că e pregătit. Al doilea elev a fost o orădeancă, tot anul trecut. Voia să înveţe japoneza dar, cum n-a găsit profesor, s-a reorientat spre chineză. Era remarcabilă, talentată, prindea repede. Din păcate, a abandonat, fiindcă va urma o facultate de studii economice şi trebuie să-şi ia un job ca să se întreţină", povesteşte Mircea. A treia studentă a fost o rusoaică din Franţa, pe care o învaţă ungureşte. "Doamna predă rusa în Franţa dar are şi o mică afacere de intermediere, aducând pacienţi ruşi la clinici din Budapesta. Fiind foarte ocupată, dar având nevoie de maghiară, a considerat că eficienţa maximă e să înveţe online".
Mentor
În ce priveşte modul de desfăşurare a cursurilor, Mircea spune că pentru fiecare student alege metoda cea mai potrivită, care să facă lecţiile cât mai atrăgătoare. Întâi stabileşte cu elevul până la ce nivel vrea să înveţe şi în cât timp, apoi personalizează cursul în funcţie de aceşti factori. Restul, spune profesorul, e doar tehnică.
"Ca să dea randament, o şedinţă trebuie să aibă 90 de minute. De obicei, facem cam două-trei şedinţe săptămânal. Mereu sunt întrebat dacă nu cumva se pierde acel "ceva" care există într-o discuţie faţă în faţă, dar nici vorbă", spune Mircea. "La fel ca la un curs clasic, mă asigur că elevul are la dispoziţie materialul de lucru, exersăm pronunţia, facem exerciţii, iar apoi, în funcţie de progrese, înfiripăm dialoguri. Nu din acelea banale, gen "this is a pen", ci conversaţii plauzibile, practice. În final, fixez teme pentru studiul individual până la următoarea întâlnire, pentru ca elevul să progreseze şi singur, iar următorul curs să reprezinte un pas înainte".
Ambiţiile lui Mircea nu se opresc, însă, aici. Pasionat până în pânzele albe, s-a apucat să înveţe şi limba coreeană, iar de astă-toamnă şi-a deschis şi un blog unde oferă lecţii gratuite. Disponibil la adresa http://language-lessons-galore.blogspot.com, deocamdată doar pentru amatorii de engleză, maghiară şi chineză, cursul nu este, recunoaşte profesorul, decât un "magnet". Pentru mai mult, trebuie să-l contacteze personal, ca să se convingă de înţelepciunea unei vechi zicale: câte limbi vorbeşti, atâtea vieţi trăieşti...
PERSPECTIVĂ
Puterea Orientului
În ciuda părerii generale că învăţarea chinezei echivalează ca dificultate cu asimilarea a trei limbi străine la un loc, Mircea Moldovan a reuşit să stăpânească această limbă la nivel nu de simplă competenţă, ci de performanţă. Cea mai mare încununare a muncii sale a fost redactarea primului dicţionar chinez-român, român-chinez, o lucrare inexistentă până la el în pofida relativ intenselor relaţii politice, economice, culturale şi sportive pe care România şi China le-au cultivat înainte de 1989.
Cu fiecare ocazie, profesorul pledează pentru învăţarea acestei limbi fiindcă, spune el, China este cea mai mare putere a lumii. "Gândiţi-vă la simplul amănunt că limba asta e vorbită de un miliard de oameni! Ca să nu mai vorbim că, în plină criză, chinezii preiau companii occidentale cu toptanul...".
Numărul românilor care au studiat chineza e estimat la 450, singura unitate şcolară specializată fiind Universitatea Bucureşti, care are o catedră de limbi orientale. Săptămânile trecute, Ambasada Chinei a deschis un laborator unde 10 cadre din SRI, Ministerul Apărării şi Ministerul de Externe învaţă chineza ca bursieri, pe gratis.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.