Castelul, înapoi!

Anul trecut, un avocat îi făcea Consiliului Judeţean o propunere surprinzătoare, oferindu-se să reprezinte instituţia într-un proces intentat OMV-Petrom pentru a recupera Castelul din Balc, ajuns ilegal în proprietatea companiei austriece.

Deşi i-a refuzat oferta, iar între timp respectivul avocat, fostul senator Vasile Duţă, a ajuns în spatele gratiilor pentru un mai vechi trafic de influenţă, Consiliul Judeţean nu renunţă, totuşi, la încercarea de a dobândi cunoscutul monument de arhitectură. Fără onorarii, ci înarmat doar cu o împuternicire din partea Guvernului, singura instituţie îndreptăţită să decidă asupra unui bun aflat cândva în proprietatea statului...

Vânzare de criză

La începutul anului 2009, compania OMV-Petrom anunţa că scoate la vânzare domeniul de la Balc, compus din cunoscutul castel construit la mijlocul secolului XIX, plus alte patru pavilioane ridicate după al doilea război mondial în jurul acestuia şi grădinile în suprafaţă totală de 20 de hectare. Compania austriacă cerea 2,5 milioane euro, specificând că decizia de vânzare are ca motivaţie intenţia de a se debarasa de toate activele care nu ţin de profilul său de bază - prelucrarea şi comercializarea petrolului.

OMV mai preciza şi că îşi rezervă dreptul de a retrage oferta în orice moment, fără a face cunoscut însă motivul.

O hoţie

După anunţul OMV, avocatul Vasile Duţă (foto), fost senator PRM şi ulterior PSD, s-a înfiinţat la Consiliul Judeţean, oferindu-şi serviciile juridice. Dacă CJ îl angaja într-un proces contra companiei austriece, el promitea că recuperează castelul în favoarea administraţiei judeţene. Monumentul, argumenta Duţă, nu aparţinea de drept OMV, chiar dacă fusese dat în proprietatea fostei firme de stat Petrom printr-o sentinţă pronunţată de Judecătoria Marghita în 1996, şi chiar dacă Petrom a devenit la rându-i, prin privatizarea din 2003, proprietatea OMV.

"Judecătoria Marghita a împroprietărit Petrom-ul printr-o hotărâre nulă de drept, printr-o simplă acţiune în constatare, or prin această procedură nu poţi stabili nimănui un drept la proprietate", explica Duţă pentru BIHOREANUL anul trecut.

Alt motiv invocat era legea privind regimul juridic al proprietăţii publice, care stipulează că "bunurile din domeniul public al statului pot fi date în administrarea regiilor autonome, prefecturilor şi altor autorităţi ale administraţiei publice", dar sunt "inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile", adică nu pot fi înstrăinate, ci doar oferite în administrare, concesionate sau închiriate. Altfel spus, simplul fapt că a folosit castelul nu îndreptăţea Petrom să devină proprietar.

Martor la furt

Avocatul spunea că s-a documentat asupra situaţiei juridice a castelului Balc cu ajutorul unui prieten, perfect cunoscător al istoriei recente a acestuia. Prietenul invocat, Viorel Toma (foto), a fost primar la Suplacu de Barcău între 1985-1992, iar între 1992-1999 administrator al castelului.

Toma afirma că monumentul a intrat în proprietatea statului în anul 1938, printr-o donaţie făcută de bancherul bucureştean Iosif Pincas. După al doilea război mondial, imobilul a adăpostit o cazarmă pentru soldaţii ruşi, iar între 1948-1958 a fost depozit de cereale. Apoi, pentru că Balcul e singurul loc din ţară cu ape termale sărate, castelul a fost transformat în sanatoriu, refugiu pentru nevestele şi amantele liderilor comunişti.

În anii '70, a fost dat în administrarea Întreprinderii Comerciale de Stat Marghita, iar în 1982 Consiliul Popular Judeţean l-a transferat în "administrarea operativă" a Schelei de Foraj Suplacu de Barcău, întreprindere trecută după 1989 în structura Petrom. "În 1996, la numai un an după înfiinţarea Judecătoriei Marghita, Petrom s-a adresat acestei instanţe, obţinând întăbularea asupra castelului, iar OMV devenind proprietar prin cumpărarea Petrom în 2003", relata Toma.

Contract picat

Anul trecut, preşedintele CJ Radu Ţîrle confirma că a fost abordat de Vasile Duţă, dar avea o "mică" problemă: dată fiind reputaţia acestuia - Duţă era cercetat pentru un vechi trafic de influenţă, săvârşit în judeţul Galaţi, iar ulterior a şi fost condamnat la închisoare - a declinat oferta avocatului.

"Fiind o instituţie publică, cu un serviciu juridic propriu, legea nu ne permite să angajăm un avocat decât cu o hotărâre votată în acest sens de consilieri. Fie procesul va fi purtat de juriştii Consiliului, şi mă îndoiesc că aceştia n-ar fi capabili să câştige, fie domnul Duţă se va dovedi un patriot şi va accepta să lucreze pro bono, fără onorariu", spunea Ţîrle.

Refuzul l-a iritat pe Duţă, care a ieşit din nou în public, acuzându-l vehement pe preşedinte că nu apără interesul public, fiind ori rău-intenţionat, ori interesat "pe invers".

Evrika

În timp ce şeful CJ se confrunta cu acuzele ex-parlamentarului avocat, funcţionarii au făcut "săpături" pentru a evalua şansele într-un eventual proces cu OMV. Tot căutând prin acte, nu mică le-a fost mirarea să descopere că prietenul lui Duţă, fostul administrator al castelului, a fost tocmai cel care a avut ideea ca Petrom să devină proprietar peste domeniul de la Balc.

"Acest Viorel Toma este chiar cel care a deschis procesul prin care Petrom s-a întăbulat pe castel", spune Ioan Câmpan (foto), consilier în cadrul CJ. "Nu înţeleg cum, după atât timp, a putut veni să spună că el, de fapt, vrea castelul în proprietatea statului", a comentat Câmpan, sugerând că Toma ar fi avut şi el partea lui de câştig dacă avocatul Duţă ar fi fost angajat de CJ în proces.

Câmpan a descoperit şi adevăratul temei juridic prin care statul poate recupera castelul. "Argumentul nu e cel povestit de Vasile Duţă, ci o prevedere legală mult mai simplu de folosit în instanţă", spune funcţionarul. Astfel, sentinţa Judecătoriei Marghita motivează întăbularea Petromului cu Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. "Această lege a permis regiilor autonome şi societăţilor comerciale de stat să devină proprietare asupra activelor pe care le-au avut în administrare şi care erau necesare desfăşurării activităţii lor de bază. Or, Petrom, pe de o parte, nu era nici regie autonomă şi nici societate comercială, ci societate naţională, iar pe de altă parte este evident că domeniul de la Balc nu avea nicio legătură cu extracţia şi prelucrarea petrolului", spune Câmpan.

Cu ochii spre Guvern

Deşi iniţial s-a arătat sceptică în legătură cu şansele de a dobândi castelul Balc, secretarul Consiliului Judeţean, Carmen Soltănel (foto), consideră că argumentele juridice propuse de Câmpan sunt o bază solidă într-un proces.

O problemă, totuşi, există. „Consiliul Judeţean nu a fost proprietarul castelului nici în regimul comunist, ci Statul Român, iar interesele statului, conform Legii privind proprietatea publică, pot fi reprezentate de consiliile locale sau judeţene doar dacă acestea sunt expres mandatate de Ministerul Finanţelor". Altfel spus, numai dacă Ministerul Finanţelor va împuternici CJ Bihor, juriştii Consiliului vor putea deschide procesul pentru recuperarea castelului.

"Am trimis la Guvern o cerere în acest sens, la începutul lunii trecute, şi aşteptăm răspunsul", zice Soltănel. Aşa că, dacă Guvernul chiar ţine la averea statului, nu are decât să îi dea mână liberă Consiliului Judeţean s-o recupereze...

Până în 1938, când l-a donat Statului Român, domeniul de la Balc a aparţinut bucureşteanului Iosif Pincas, unul din cei mai mari "moguli" ai României interbelice, proprietar de bănci şi de moşii în jurul Capitalei şi în Dobrogea.

Pincas a cumpărat castelul după Marea Unire din 1918 de la groful Karoly Imre, al cărui înaintaş, Karoly Tibor, îl construise în perioada 1850-1890, dar care ajunsese la ananghie cu banii.

Cei doi s-au înţeles ca în cazul întoarcerii ungurilor în Ardeal, Karoly să poată răscumpăra proprietatea, lucru care nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce şi explică, de altfel, motivul pentru care, după 1990, urmaşii grofului nu au pretins de la Statul Român să le retrocedeze castelul.