Presa franceză publică un articol ce confirmă iar modul negativ în care românii sunt văzuţi de francezi. Jurnalista Marianne Rigaux prezintă în articolul "Poliţiştilor, dacă un român are un iPhone, nu înseamnă neapărat că l-a furat", care arată povestea incredibilă prin care au trecut trei români care locuiesc în Franţa.
Constantin (34 de ani) a venit în Franţa în 2007. Zugrav de meserie, el s-a stabilit în orăşelul Aulnay-sous-Bois, unde, descurcăreţ din fire, a devenit antreprenor. În octombrie 2010, Constantin a obţinut viza de şedere în Franţa, pe zece ani. Georgiana, prietena lui Constantin, s-a mutat în Franţa în ianuarie 2010. Ea şi-a îndeplinit, astfel, un vis dintotdeauna: să trăiască în Hexagon. În plus, fata s-a înscris, în mai 2010, la un master în turism, la prestigioasa universitate Sorbona din Paris. Acum, vrea să-l urmeze şi pe al doilea.
Benjamin, şi el antreprenor, este cel mai bun prieten al lui Constantin. Şi, la fel ca amicul său, a aplicat pentru o viză, pe care speră să o primească în curând.
Pe 3 iunie 2011, Constantin, Georgiana şi Benjamin se aflau în arondismentul XVIII din Paris. Cu doar 15 minute înainte şi la doar câteva sute de metri distanţă, unui francez i se furase iPhone-ul, pe terasa unui restaurant. Victima a descris doi hoţi, "doi români", unul purtând o cămaşă albastră, iar celălalt - una albă.
Constantin, care întâmplător poartă o cămaşă albastră, şi Benjamin, îmbrăcat într-una albă, se plimbă liniştiţi alături de Georgiana. Cei trei vorbesc în română, deşi toţi ştiu la perfecţie franceza. Un poliţist îi aude şi îi percheziţionează. Toţi trei au câte un iPhone. Deşi românii îi arată poliţistului pozele personale din telefoane, precum şi faptul că ştiu codul PIN, deci aparatele le aparţin, omul legii nu îi crede. Îi arestează şi îi duce la secţia din Gara de Nord pariziană, pentru interogări.
Georgiana este eliberată, pentru că nu corespunde semnalmentelor date de victimă. Fata contactează imediat portalul de ştiri Rue89, care este implicat în problemele de integrare a imigranţilor din Franţa, mai ales cei români. Fata a fost şocată mai cu seamă de limbajul poliţiştilor. "Cum adică studiezi la Sorbona? Cum poate fi adevărat? Există o Sorbona pentru săraci, pentru români?", a întrebat unul dintre poliţişti. Iar altul a fost şi mai direct cu prietenul ei. "Taci din gură, nu-mi plac românii", i-a spus ofiţerul, lui Constantin.
Cei doi prieteni petrec noaptea la secţia de poliţie, iar ziua următoare sunt transferaţi la arestul Palatului de Justiţie. Acolo, Constantin şi Benjamin fac cunoştinţă cu mizeria din puşcărie şi cu oamenii dubioşi care o populează. Acasă, în România, Constantin, un băiat discret şi politicos, nu a avut niciodată de-a face cu poliţia, notează jurnaliştii francezi.
Ulterior, judecătorii francezi le-au făcut dreptate şi i-au eliberat, stabilind că nu sunt vinovaţi de furt. Cu toţii au decis să rămână în Franţa.
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.