Crăciunul este celebrat din antichitate pentru a marca naÅŸterea lui Iisus, devenind de-a lungul anilor o sărbătoare prin excelenţă a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului ÅŸi darurile MoÅŸului, mult aÅŸteptate de copiii din întreaga lume.

Primii creÅŸtini nu celebrau naÅŸterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).

În anul 264, Saturnaliile au căzut în 25 decembrie ÅŸi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naÅŸterii invincibilului Soare.

În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naÅŸterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naÅŸterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de ÅŸapte zile ÅŸi a introdus PaÅŸtele cu dată variabilă.

Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creÅŸtinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie) în imediata apropiere a SolstiÅ£iului de iarnă: în FranÅ£a până în anul 1564, în Rusia până în vremea Å£arului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârÅŸitul secolului al XIX-lea.

În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care în secolul al XVII-lea a interzis colindele.

Cel mai vechi cântec creÅŸtin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparÅ£ine lui Ritson ÅŸi datează din 1410.

În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunÅ£at cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat ÅŸi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor ÅŸi acompaniate la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care astăzi este cântată în peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine ÅŸi în satele româneÅŸti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii ÅŸi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate se păstrează ÅŸi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faÅ£a colindătorilor boabe de grâu ÅŸi de porumb. Bătrânii spun că dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânÅ£a pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

O altă poveste despre Crăciun, mai puÅ£in cunoscută, spune că în secolul al VII-lea călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis ÅŸi au atârnat în el mere roÅŸii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creÅŸtine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe ÅŸi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obiÅŸnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creÅŸtinătăţii.

Reprezentările lui MoÅŸ Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat ÅŸi mai inimos al lui MoÅŸ Ajun - ÅŸi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenÅ£e.